În anii Războiului Rece, lumea a trăit mereu sub amenințarea unui conflict nuclear. De multe ori, tensiunile dintre SUA și URSS au fost la un pas de a degenera într-un dezastru global. Unul dintre cele mai puțin cunoscute, dar extrem de periculoase incidente a avut loc în anul 1980, când o defecțiune tehnică minoră aproape că a declanșat Al Treilea Război Mondial.
Pe 3 iunie 1980, sistemele de apărare ale Statelor Unite au detectat ceea ce părea a fi un atac nuclear masiv lansat de Uniunea Sovietică. Radarele și senzorii indicau un val de rachete balistice intercontinentale venind spre teritoriul american. În acel moment, conform protocoalelor stabilite, armata americană trebuia să decidă rapid dacă răspunde cu o lovitură nucleară de represalii.
În sălile de comandă ale NORAD (North American Aerospace Defense Command), alarma a fost declanșată, iar oficialii militari au început pregătirile pentru un contraatac devastator. Avioanele strategice au fost puse în alertă, iar liderii politici au fost informați despre iminența unui atac nuclear. Secretarul Apărării Harold Brown a fost sunat în toiul nopții și avertizat că 2 rachete sovietice se îndreaptă spre Statele Unite ale Americii. La două minute, Harold Brown a fost din nou sunat și i s-a spus că nu sunt 2 rachete, ci 200. Totul părea să indice un moment de cotitură în istoria omenirii.
În ciuda presiunii uriașe, unii ofițeri de rang înalt au decis să verifice încă o dată datele primite. Înainte ca Harold Brown s-l sune pe președintele Jimmy Carter, după o analiză mai atentă, s-a descoperit că alerta nu era reală. Nu existase niciun atac sovietic, iar semnalul alarmant fusese cauzat de o simplă defecțiune a unui cip electronic în valoare de doar 40 de cenți.
Acest mic component defect a indus sistemele de monitorizare în eroare, generând semnale false care au fost interpretate ca o amenințare reală. Dacă liderii militari ar fi acționat impulsiv, lumea ar fi putut să se confrunte cu un război nuclear fără precedent. Incidentul s-a sfârșit în doar 30 de minute.
Incidentul din 1980 a evidențiat vulnerabilitatea sistemelor automate de avertizare timpurie și riscurile uriașe asociate cu deciziile luate în condiții extreme. După acest episod, au fost revizuite protocoalele de verificare a alertelor nucleare, pentru a preveni repetarea unui astfel de eveniment.
Astăzi, pe măsură ce tehnologia avansează și sistemele de apărare devin tot mai automatizate, acest episod ne amintește cât de periculoasă poate fi dependența exclusivă de echipamente electronice și algoritmi. Lumea a fost, în 1980, la doar câteva secunde distanță de un cataclism nuclear, din cauza unui simplu cip defect. O lecție care rămâne la fel de relevantă și în zilele noastre.
