Fiecare popor are propriile sale tradiții și obiceiuri care îi influențează nu numai viața socială ci și numele de familie ale cetățenilor. Serbia nu este un caz aparte, iar istoria trăită și-a pus amprenta pe numele familiilor, unde predomină terminația „ici”. Nume precum Djokovici sau Modrici (croat la bază) sunt cunoscute atât la nivel internațional cât și în România.
Majoritatea numelor de familie sârbe au sufixul „ić”. Cuvintele sunt folosite de obicei, în alte limbi fără semnul diacritic. În trecut, numele sârbești au fost adesea transcrise cu o terminație fonetică, „ich” sau „itch”. Trebuie specificat că sufixul „ić” este un diminutiv slav, folosit inițial pentru a crea patronimici. Astfel, numele de familie Petrović înseamnă de fapt „fiul mic al lui Petar”, potrivit familysearch.org.
În afara Serbiei, sufixele slave au fost transliterate. În felul acesta, sârbii din Ungaria au terminațiile „ity”, „ics” și „its”, sârbii din Macedonia de Nord au numele terminate în „ikj” sau „iḱ”, iar sârbii din România au terminațiile numelor în „ici”.
Potrivit regulilor acceptate aproape peste tot în lume, când o femeie se căsătorește adoptă, de obicei, numele de familie al soțului ei, deși poate alege să păstreze numele de familie al propriilor părinți sau îl poate folosi concomitent cu cel al bărbatului.
Conform datelor istorice, numele de familie sârbești, așa cum sunt folosite astăzi, au prins contur în Principatul Serbiei în 1851, iar la recensământul din 1854, populația a fost înregistrată pentru prima dată după numele lor fixe.
La începutul secolului al XX-lea, în special în perioada Primului Război Mondial, schimbările de nume de familie sunt înregistrate mai frecvent, pe măsură ce imigranții sau, mai des, copiii lor, au încercat să adopte nume de familie mai neutre, asta și de teama persecuțiilor sociale.
Prenumele sârbești provin în mare parte din rădăcini slave, precum Miroslav, Vladimir, Zoran, Ljubomir, Vesna, Radmila, Milica, Svetlana, Slavica, Božidarka, Milorad, Dragan, Milan, Goran, Radomir, Vukašin, Miomir, Branimir, Budimir.
Unele prenume pot fi non-slave, dar alese pentru a reflecta credința creștină. Numele de această natură pot proveni adesea din ebraică, din motive biblice, cum ar fi de exemplu Nikola, Ivan, Jovan, Marija, Ana, Mihailo.
Printre numele sârbești non-slave se găsesc și cele de origine grecească, precum Aleksandar, Andrej, Teodora, Jelena, Sofija, Katarina, Nikola, Đorđe, Stefan, Petar, Vasilije, Todor.
Totodată, avem si prenumele de origine latină, precum Marko, Anđelka, Antonije, Pavle, Srđan, Marina, Natalija, Kornelije. Numele de origine germanică, care intră prin limba rusă, includ Igor, Oliver, Olga.
Cultura sârbă a jucat un rol important în adoptarea numelor, iar unele au fost create pentru a îndepărta răul sau influențele malefice, cum ar fi Vuk, Nenad, Prodan, Sredoje, Staniša etc.
Odată cu trecerea timpului, foarte mulți sârbi s-au mutat în țările vorbitoare de limbă engleză, iar numele lor de familie au fost afectate ca și pronunție dar și scriere.
De cele mai multe ori, numele de familie au fost adoptate noilor realități și pentru a corespunde cu fonetica locală. Astfel, în cadrul comunității, cum ar fi parohia locală, imigranții au continuat să folosească numele original, în același timp folosind echivalente în limba engleză, atunci când au avut de-a face cu administrația locală sau cu autoritățile statului.
Foto: essentiallysports.com
