Marin Sorescu a fost unul dintre marii scriitori ai României. Textele sale au fost apreciate atât în țară, cât și peste hotare, iar pentru acest lucru a devenit membru titular al Academiei Române, în anul 1992. Dramaturgul nostru a fost aproape să obțină un Premiu Nobel pentru Literatură, în anul 1983, aflându-se pe lista scurtă a Academiei Suedeze.
Scriitorul născut în data de 29 februarie 1936, la Bulzești, în județul Dolj, a fost foarte aproape în anul 1983 să fie laureat al Premiului Nobel pentru Literatură. Din păcate, Marin Sorescu a trebuit să se recunoască învins în fața britanicului William Golding. Despre posibilitatea să obțină distincția suedeză, Sorescu a vorbit cu criticul Alex Ștefănescu în timp ce veneau cu trenul de la Belgrad la București, după ce participaseră la un eveniment cultural.
Cei doi închiriaseră un compartiment cu paturi suprapuse, însă nimeni nu dorea să doarmă deasupra și au decis să stea de vorbă tot drumul și să termine o sticlă de whisky. Trebuie precizat că Alex Ștefănescu avea un gabarit mai mare și nu a vrut să doarmă deasupra de teamă să nu se întâmple vreun eveniment neplăcut.
Soluţia a găsit-o până la urmă tot poetul. A scos din geamantan o sticlă de whisky şi mi-a propus să bem din ea alternativ, câte o înghiţitură fiecare, şi să stăm de vorbă toată noaptea.
Ceea ce am şi făcut. Cu o zi înainte, lui Nichita Stănescu i se decernase un important premiu literar, „Cununa de aur”, la Festivalul de Poezie de la Struga (şi fusese întâmpinat la Belgrad de sute de admiratori sârbi, dintre care unii învăţaseră limba română numai ca să-l poată citi în original). Am comentat cu Marin Sorescu evenimentul. El, timid-ambiţios, încurajat însă de whisky, m-a asigurat că, în ceea ce-l priveşte, va lua Premiul Nobel. Cu limba dezlegată tot de whisky, i-am spus tranşant că Nichita Stănescu este cel care ar merita să ia întâi Premiul Nobel.
– În cazul ăsta, s-a burzuluit Marin Sorescu, nu mai avem ce discuta. Eu am să mă culc. Şi, demonstrativ, s-a întins în patul de jos.
– E în regulă, i-am răspuns eu. O să vă urmez exemplul. Şi, foarte decis, am apucat scara de metal pentru a mă sui în patul de sus.
– A, nu! Asta nu! a exclamat Marin Sorescu îngrozit. Hai mai bine să continuăm discuţia. Şi să terminăm şi whisky-ul, a povestit criticul literar, într-o postare pe Facebook.
Marin Sorescu a mai fost propus de Academia Română pentru Premiul Nobel pentru Literatură, în 1992, dar nici atunci nu a reușit să îl obțină. Cu un an mai devreme, însă a fost distins cu Premiul Herber. Trebuie precizat că scriitorul a fost și ministru al Culturii în guvernul Nicolae Văcăroiu (25 noiembrie 1993 – 5 mai 1995).
Marin Sorescu a murit în data de 8 decembrie 1996, la vârsta de doar 60 de ani, din cauza unei ciroze hepatice.
Foto: Wikipedia.org
