Cine nu a mâncat măcar o dată un croissant? Sau un corn, așa cum este cunoscut pe piața din România. Vă vine să credeți sau nu, acest desert delicios are o strânsă legătură cu semiluna care se găsea pe steagul otomanilor. Cum a început totul?
E drept, croissantul a fost făcut faimos de către francezi. De fapt, în limba lui Voltaire, croissant înseamnă „semilună”, ca și substantiv. Cuvântul are, de asemenea, legatură cu verbul “croitre” – “a crește” (aluatul).
De unde vine numele băuturii cappuccino?
Totuși, faimosul croissant a fost inventat în timpul asediului Vienei de către otomani. Se întâmpla în anul 1683. Ca semn al victoriei contra invaziei otomane, austriecii mușcau cu poftă din desertul special făcut în formă de semilună, exact ca aceea de pe steagul dușmanilor.
Patiserii austrieci au denumit coca în formă de semilună „Kipfel” (denumirea germană pentru semilună) și au continuat să producă desertul și în anii următori.
Pastele nu sunt o mâncare de origine italiană. De unde au venit în bucătăria europeană?
La puțină vreme, faimosul desert a migrat către Franța. De fapt, multă lume are impresia că acest corn delicios are origini franțuzești. Patiseria vieneză a ajuns în capitala Franței prin intermediul austriacului August Zang, care a deschis la Paris o Boulangerie Viennoise pe Rue de Richelieu, între anii 1837 și 1839.
Totuși, prima referința în scris la acest termen îi aparține scriitorului francez Alphonse Daudet. Termenul de croissant a fost folosit în opera „Nababul”.
Mai există o variantă, potrivit căreia croissantul ar fi apărut în Franța odată cu regina Marie Antoinette, care a descris patiserilor regali unul dintre deserturile sale preferate, gustat în Austria. Noua rețetă a prins de minune în Hexagon și francezii au transformat cornul într-unul dintre alimentele lor de bază.
De unde vine termenul de „restaurant” și care este povestea lui?
Foto: pexels.com
