Nicolae Iorga (5 iunie 1871 – 27 noiembrie 1940) a fost un geniu al culturii românești, excelând în toate domeniile în care și-a propus să lucreze. Istoric, dramaturg și poet, Iorga a ajuns al 34-lea premier al României. Viziunea sa politică a fost una modernă, mult înaintea vremurilor în care a trăit. Acesta a fost apreciat de toți cei care l-au cunoscut, însă a avut parte de un final tragic când legionarii l-au ucis și i-au batjocorit trupul.
Nicolae Iorga a fost o personalitate a istoriei românești și europene și un poliglot desăvârșit. Acest lucru era cunoscut în mediul academic din București, unde Iorga făcea senzație cu fiecare discurs ținut. Pe vremea când prim-ministrul ţării noastre a fost Ion I.C. Brătianu, Iorga a dovedit încă o dată ce calități intelectuale are.
Exact la începutul Primului Război Mondial, când încă se făceau alianțe, în România a sosit o delegație turcă în frunte cu principele moștenitor al sultanului. Autoritățile române au plănuit în cel mai mic detaliu evenimentul, însă cineva trebuia să îl întâmpine pe principe cu un discurs în limba turcă. Surpriză mare, la acea vreme, nimeni din conducere nu știa să vorbească fluent această limbă, deși sute de ani Țările Românești fuseseră pașalâc.
Premierul Ion I.C. Brătianu l-a chemat de urgență pe Iorga, despre care se știa că este poliglot. Din păcate, acesta nu vorbea tocmai limba turcă, însă a decis că trebuie să o învețe pentru binele țării. Cu toate că poate părea greu de crezut, Iorga a învățat să vorbească limba turcă fluent într-o singură noapte. Incredibil, nu-i așa?
Cel mai apropiat colaborator al lui Nicolae Iorga și secretarul său personal, profesorul universitar doctor Dan Smântânescu (1909-2000), a povestit în cartea „Titanul Nicolae Iorga” cum a învățat mentorul său limba turcă într-o singură noapte. Acesta a încercat să redea cu aproximație spusele lui Nicolae Iorga.
Mare nelinişte la Bucureşti. Care mare personalitate să întâmpine, aşa cum se cuvenea, pe înaltul oaspete? Cine ştia limba turcă? În zarva iscată la primul ministru, cineva veni cu ideea salvatoare: „Oare nu avem între noi pe marele savant, profesorul Nicolae Iorga? El care este un mare poliglot, va putea rosti discursul de întâmpinare în limba turcă”. Liniştit, primul ministru mă cheamă urgent – era seara şi a doua zi dimineaţă sosea delegația turcă – şi mă întâmpină cu aceste cuvinte:
– Domnule Iorga, vă rugăm să ne salvaţi dintr-o situaţie grea. Soseşte mâine Alteţa Imperială Otomană şi, conform protocolului, cineva trebuie să-l întâmpine vorbindu-i în limba turcă. Ne-am gândit că numai dumneata poţi s-o faci, cunoscând limba turcă.
– Dar, domnule prim-ministru, tocmai limba turcă nu o cunosc.
– Vai, ce ne facem! – începu a se văicări primul ministru (Ion I.C. Brătianu).
– Păi, nu vă mai chinuiţi atâta, am să învăţ limba turcă şi am să-i vorbesc în această limbă.
Uluit, prim-ministrul mi-a pus la dispoziţie un vagon salon. Mi-am luat de acasă din biblioteca mea o gramatică şi un dicţionar franco-turc, le-am pus în geantă şi am plecat la Gara de Nord, instalându-mă în luxosul vagon-salon. La orele 10 seara, trenul special a plecat.
Îndată m-am apucat de lucru. Am cetit integral, cu mare concentrare, gramatica limbii turceşti clasice şi am constatat cu o mare plăcere că mă interesa şi că o şi învăţasem de la prima lectură. Am trecut apoi la dicţionar. M-am gândit că trebuie să cunosc temeinic câteva mii de cuvinte al căror fonetism să-l pot rosti corect. Plimbându-mă prin vagon şi cetind fiecare cuvânt cu voce tare, am putut constata că după trei ore de muncă încordată îmi însuşisem suficiente vorbe, expresii încât să încerc o convorbire. Mi-am formulat un text al discursului, cu pondere gândit, şi, încercând a-l transpune în limba turcă, folosind cuvintele învăţate, am constatat că mergea foarte bine, ar fi spus Nicolae Iorga conform profesorului universitar doctor Dan Smântânescu, au scris cei de la jurnalul.ro.
Discursul în limba turcă a lui Nicolae Iorga a fost unul impresionant, fluent și fără greșeală, care a uimit întreaga delegație turcă și în special pe principe. Drept urmare, acesta a decis să îl premieze pe savantul român pentru primirea călduroasă.
– Sunt încântat, d-le Iorga, că aţi studiat limba turcă la Galata Sarai din Istanbul, încât o cunoaşteţi în forma sa clasică.
– Nicidecum, Alteţă, am învăţat limba turcă azi-noapte, în vagonul care m-a adus spre a vă întâmpina.
Înmărmurit, Alteţa Imperială şi-a desprins de pe piept Steaua Ordinul Medgidia de aur masiv, bătută cu briliante şi mi-a prins-o pe piept spunându-mi:
– Această Stea merită să stea pe inima dumitale!, ar fi adăugat Nicolae Iorga conform profesorului universitar doctor Dan Smântânescu.
Foto: Wikipedia.org
