Nicolae Iorga (5 iunie 1871 – 27 noiembrie 1940) a fost unul dintre cei mai importanți oameni din istoria României, care și-a pus amprenta asupra țării noastre. Istoric și academician de renume, Iorga a ajuns să fie cel de-al 34-lea premier al României.
Din păcate, acesta a trăit în vremuri tulburi, din punct de vedere social, iar concepțiile sale despre societate au intrat în contradicție cu cele ale Mișcării Legionare. Această situație nu a fost trecută cu vederea, iar în noaptea de 27 spre 28 noiembrie 1940 mai mulți membrii legionari l-au batjocorit și asasinat pe Iorga, în pădurea de la Stejnic. Fostul premier al României a fost văzut ca autorul moral al morții lui Corneliu Zelea Codreanu, liderul legionarilor.
În anul 1940, Nicolae Iorga avea 69 de ani și era apreciat inclusiv de Regele Carol al II-lea pentru activitatea sa, atât în domeniul universitar, cât și în cel politic. Din păcate, după abdicarea regelui și venirea la putere a lui Ion Antonescu, Iorga se retrage din viața politică și publică. Acesta a fost un adversar necontinent al Mișcării Legionare, lucru care a dus la asasinarea sa.
Pe data de 27 septembrie 1940, la ora 17:30, șapte indivizi au intrat în vila lui Nicolae Iorga, din Sinaia, și s-au prezentat ca fiind de la Poliția Legionară.
Stăteam în birou în odaia mea, în vila de la Sinaia şi scriam, au intrat 3 persoane care au barat uşa şi circa 4 sau 5 persoane erau în odaia alăturată. Unul din indivizi mi-a spus că sunt Poliţia Legionară a Capitalei, că au venit să-l ia pe dl. profesor Iorga pentru interogatoriu. Le-am spus că domnul profesor este bolnav. Au răspuns miraţi: «Bolnav?» şi atunci m-au dat deoparte. Eu am rămas în camera mea, a povestit Ecaterina Iorga, soţia academicianului, mărturie citată de profesorul Stănescu în ziarul ”Telegrama”.
Nicolae Iorga a fost luat și dus în pădurea Strejnic, unde a fost umilit și batjocorit, iar ulterior ucis cu un glonț în cap. În momentul când a fost preluat din casă, fiul academicianului a încercat să ia legătura cu persoane importante de la București, însă fără succes.
Dimineaţa, la orele 07.15, s-a găsit cadavrul profesorului Nicolae Iorga, pe moşia domnului Radovici din marginea de est a comunei Strejnic, judeţul Prahova. Maiorul Bratu Aurel, la ordinul subsemnatului, s-a transportat la faţa locului şi a ridicat cadavrul cu o camionetă a Prefecturii judeţului Prahova, fiind transportat la Bucureşti şi predat familiei, se arăta în raportul numărul 2024 din 29 noiembrie 1940, al locotenentului colonel Alexandru Ionescu, adresat Prefecturii din Prahova, potrivit adevarul.ro.
După o perioadă de timp, ucigașii au fost identificați și se numeau Boeru, Dacu, Iacobiţă şi Mihai Codreanu. Abia însă după căderea lui Ion Antonescu a început urmărirea acestora.
Membrii Mișcării Legionare au pus la cale asasinarea lui Nicolae Iorga, fiindcă acesta nu a fost de acord cu o serie de acțiuni întreprinse de Corneliu Zelea Codreanu. Printre acestea, se număra și faptul că fostul premier al României, critica deseori ideea de comerț legionar. Ba mai mult, Iorga reușit să închidă cantinele acestora, unde susținea că, ”printre blide şi pistoale”, legionarii pregăteau o revoluţie împotriva statului de drept, la aceea vreme reprezentat de Carol al II-lea.
Corneliu Zelea Codreanu avea să fie ucis pe 30 noiembrie 1938, împreună cu alţi 13 legionari în pădurea Tâncăbeşti, în timp ce era transportat spre penitenciarul Jilava, unde trebuia să execute 10 ani de închisoare. Adepții Mișcării Legionare au considerat că Nicolae Iorga este autorul moral pentru moartea liderului lor și au decis asasinarea acestuia.
Foto: Wikipedia.org
