„D-l Goe” este una dintre cele mai celebre schițe din limba română. Opera a fost scrisă de Ion Luca Caragiale și a fost publicată prima dată în Ziarul Universul în anul 1900 și un an mai târziu în volumul „Momente și schițe”.
Schița care se studiază și la școală este o succesiune de întâmplări, care se produc în timpul unei călătorii din provincie la București, avându-l ca protagonist pe domnul Goe. Cine este domnul Goe? Un copil răsfățat și obraznic și prea puțin educat, însoțit de Mam’Mare, Mamiţa şi Tanti Miţa, trei femei care nu fac altceva decât să-i facă pe plac puștiului răsfățat.
E adevărat că Ion Luca Caragiale s-a iubit cu Veronica Micle, dragostea lui Eminescu?
A existat domnul Goe în realitate? E greu de spus acest lucru, dar se pare că personajul a fost inspirat de un copil care călătorea în același compartiment cu Ion Luca Caragiale. Se știe faptul că scriitorul era născut în comuna Haimanale din județul Prahova (în prezent se numeşte I.L. Caragiale) și călătorea destul de des cu trenul la Ploiești și la Buzău acolo unde deținea berării (pe cea din Buzău a deținut-o între noiembrie 1894 şi noiembrie 1895). Totuși, reședința sa era în București, acolo unde a locuit pe strada I.l.Caragiale, la imobilul cu nr. 21, între anii 1901 și 1902 în calitate de chiriaș.
Schiția a fost publicată în 1901, cu doi ani înainte de încercarea lui Caragiale de a se muta definitiv la Cluj, unde a fost găzduit de protopopul Elie Dăianu. Autorul doar ce deschisese în aceeași perioadă „Berăria Gambrinus”, în directă concurenţă cu „Berăria Cooperativa”, fosta sa afacere.
Începând cu anul 1867, Regele Carol I a devenit membru de onoare al Academiei Române și, cu acest prilej, participă la diferite evenimente în care erau prezenți și scriitori. Astfel, se pare că l-ar fi cunoscut și pe Ion Luca Caragiale, un om cu avere, mai ales după anul 1887, dar care umbla mai mereu cu buzunarele goale. Cârciumile, berăriile erau viața scriitorului Ion Luca Caragiale.
Despre Caragiale a rămas legenda că s-ar fi dus chiar la Regele Carol I cerându-i, într-o audienţă, să-l împrumute cu o anumită sumă. Răspunsul regal ar fi fost la acea vreme: „Dumneata nu ştii, domnule Caragiale, că regii nu împrumută bani?”. Totuși, scriitorul nu s-a lăsat și, până la urmă, regele i-ar fi dat banii de care avea nevoie.
