Deși astăzi îi considerăm piesa de bază din orice garderobă, blugii au o istorie încărcată de pragmatism, erori lingvistice și o colaborare neașteptată între un imigrant bavarez și un croitor leton. Dacă te-ai întrebat vreodată de ce materialul se numește denim, iar pantalonii se numesc blue jeans, răspunsul ne poartă într-o călătorie prin Europa secolelor trecute.
Contrar așteptărilor, cuvântul „denim” nu are nicio legătură inițială cu America. Rădăcinile sale sunt adânc înfipte în solul francez, mai exact în orașul Nîmes.
În secolul al XVII-lea, țesătorii din acest oraș încercau să reproducă o țesătură de bumbac foarte rezistentă, celebră în Italia (la Genova). În procesul lor de experimentare, au creat un material unic, un tip de serj (țesătură pe diagonală) din mătase și lână, care a devenit cunoscut sub numele de „serge de Nîmes” (serj din Nîmes).
Odată cu trecerea timpului și exportul masiv către piața anglo-saxonă, denumirea a fost scurtată prin eliziune:
„de Nîmes” a devenit, simplu, denim.
Dacă denimul vine din Franța, termenul de „jeans” își are originea în Italia. Marinarii din portul Genova purtau pantaloni dintr-o țesătură de bumbac rezistentă, vopsită în albastru. Francezii numeau orașul Genova „Gênes”, iar englezii au preluat pronunția, transformând-o în „jeans”. Așadar, denimul este materialul, iar jeans sunt pantalonii.
Deși mulți îl cred pe Levi Strauss singurul inventator, adevărul este că blugii moderni, așa cum îi cunoaștem astăzi — cu buzunare ranforsate cu ținte metalice — sunt rezultatul unui parteneriat între doi bărbați vizionari.
Levi Strauss, un imigrant evreu din Bavaria, s-a stabilit la San Francisco în timpul Goanei după Aur. El conducea o afacere de mercerie și furniza materiale textile (inclusiv denim) către micii meșteșugari.
Adevăratul geniu tehnic a fost Jacob Davis, un croitor leton stabilit în Nevada. Unul dintre clienții săi se plângea constant că buzunarele pantalonilor se rup prea repede sub greutatea uneltelor. Davis a avut ideea revoluționară de a fixa colțurile buzunarelor cu capse de cupru (nituri).
Pentru că Davis nu avea cei 68 de dolari necesari pentru a plăti brevetul de invenție, i-a scris furnizorului său de material, Levi Strauss, propunându-i un parteneriat. Pe data de 20 mai 1873, cei doi au primit brevetul nr. 139.121 de la Biroul de Patente al SUA pentru „îmbunătățirea deschiderii buzunarelor”.
Aceasta este considerată data de naștere oficială a blugilor moderni.
Culoarea specifică a denimului nu a fost aleasă din motive estetice, ci practice. Indigo-ul era un colorant natural care avea o proprietate unică: spre deosebire de alte vopsele care pătrundeau adânc în fibră, indigo-ul adera doar la suprafața firelor de bumbac.
Avantaj: La fiecare spălare, o cantitate mică de vopsea se pierdea, eliminând odată cu ea și particulele de murdărie.
Rezultat: Pantalonii deveneau mai moi și se modelau pe corpul purtătorului, creând acel aspect „faded” (decolorat) care astăzi este considerat un standard în modă.
În concluzie, blugii sunt rezultatul unei fuziuni culturale incredibile: material franțuzesc, nume italian, inovație letoneză și spirit antreprenorial american. O piesă de vestimentație care a început ca echipament de protecție pentru mineri și a sfârșit prin a deveni uniforma universală a planetei.
