Dacă ai urmărit vreodată un meci de fotbal, o cursă de maraton sau un circuit de tenis, ai observat cu siguranță un gest aproape reflex al atleților: scuipatul. Deși în viața de zi cu zi gestul este considerat nepoliticos, în lumea sportului de performanță, acesta pare să fie o necesitate fiziologică.
Jucătorii de fotbal scuipă atât de mult deoarece exercițiile fizice cresc cantitatea de proteine din salivă. Când faci exerciții fizice, cantitatea de proteine secretată în salivă crește.
Un mucus proteic numit MUC5B face saliva mai groasă atunci când faci exerciții fizice, ceea ce o face mai dificil de înghițit, așa că avem tendința să scuipăm mai mult. Acest lucru se poate întâmpla în timpul exercițiilor fizice, deoarece respirăm mai mult pe gură. Prin urmare, MUC5B s-ar putea activa pentru a împiedica uscarea gurii noastre.
Așadar, în timpul unui efort susținut, corpul trece de la starea de repaus la una de „luptă sau fugi”. Acest lucru activează sistemul nervos simpatic, care modifică fluxul de salivă.
Efortul fizic intens stimulează producția de mucus nu doar în gură, ci și în plămâni și căile nazale. Sportivii scuipă adesea pentru a elimina acest exces de mucus care se scurge în partea din spate a gâtului (fenomen numit post-nasal drip), asigurându-se că respirația rămâne cât mai eficientă posibil.
Pentru unii atleți, gestul a devenit parțial un mecanism de tip reflex sau ritualic. Într-un moment de tensiune maximă, eliminarea secrețiilor poate oferi o senzație momentană de ușurare și „curățare”, permițându-le să se concentreze pe următoarea fază a jocului.
