Cu toții am întâlnit, la un moment dat, o persoană care vorbește atât de mult încât cu greu poți ține firul vorbirii cu ea. Despre acești oameni se pot spune multe, dar mai ales că au gura mare sau, cum spune expresia, „le merge gura ca o meliță”. Totuși, ce este melița și la ce folosea?
Originea expresiei este greu de stabilit, ca loc și timp, însă se presupune că vine din tradiția populară, având în vedere asocierea cu melița. Sintagma „ai o gură ca o meliță” face referire la o persoană care vorbește mult, fără rost, fără esenţă.
Practic zicala este identică cu o altă vorbă din popor: „vorbește ca o moară stricată”, adică o flecăreală fără rost. În felul acesta se observă clar că expresiile vin din experiența populară și nu au nimic de-a face cu mediul academic.
E expresie transmisă oral, provenită din popor, cu tentă regională. Nu se foloseşte în limbaj literar, a declarat profesorul Monica Antal, doctor în limba română, potrivit adevarul.ro.
Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, melița este definită ca o „1. Unealtă primitivă de lemn, folosită în industria casnică pentru melițare. 2. Mașină de melițat, prevăzută cu cuțite sau cu aripi de lemn dispuse circular pe un cilindru”.
În sens figurativ, oamenii au asociat melița, care merge neîncetat, în anumite condiții, cu unii oameni care vorbesc mult, fiind greu sa procesezi toată informația venită de la ei. De aceea, a și apărut expresia „vorbește ca un meliță”.
Așadar, gura lumii și tradiția populară dau limbii române o expresie care captează în câteva cuvinte esenţa unei persoane. Foarte mulți oameni au folosit această sintagmă la un moment dat pentru a caracteriza pe cineva care vorbește mult și rapid. Sau, eventual, mult, prost și fără rost.
