Ziua Națională a unei țări este un moment definitoriu în istorie pentru acel popor. Statul este în situația actuală tocmai, datorită acelui eveniment care a schimbat în bine soarta unui popor. Ziua Națională a României este sărbătorită în fiecare an pe 1 decembrie și a fost stabilită prin lege după căderea comunismului.
Pe 1 decembrie, țara noastră sărbătorește cel mai important moment din istoria sa, cel în care Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România, în 1918. După căderea comunismului, în 31 iulie 1990 a fost promulgată legea numărul 10 care prevede ca ziua de 1 decembrie sa fie sărbătoare publică și Ziua Națională a României.
Așa cum precizam mai sus, Ziua Națională a României a fost un eveniment care a schimbat soarta istoriei. La 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, a fost convocată Adunarea Naţională a Românilor, care la final a decis unirea necondiţionată a Transilvaniei cu România. Hotărârea a fost votată în unanimitate. Inițial, la data de 27 martie 1918, respectiv 28 noiembrie 1918, organele reprezentative ale Basarabiei şi Bucovinei au votat, de asemenea, unirea.
Adunarea Naţională a poporului român din Transilvania, Banat şi părţile ungurene a primit rezoluţiunea prezentată prin Vasile Goldiş în întregimea ei şi astfel unirea acestei provincii româneşti cu ţara mamă este pentru toate veacurile decisă, anunţat, la acea vreme, Gheorghe Pop de Băseşti, preşedintele Marii Adunări.
Drept urmare, la 1 decembrie 1918, se decide unirea Transilvaniei, Crişanei şi Maramureşului cu România. Cu toate acestea se păstra o autonomie locală, pe baze democratice, cu egalitate între naţionalităţi şi religii.
Ulterior, tot la Alba Iulia, se întrunește Marele Consiliu Naţional Român, care este format din 200 de membri aleşi şi încă 50 cooptaţi. Acesta numeşte un Guvern provizoriu, numit Consiliul Dirigent al Transilvaniei, care îl are în frunte pe Iuliu Maniu.
Lucrurile prind contur, iar la 11 decembrie se ratifică Marea Unire de către Guvernul României. Declaraţia de la Alba Iulia este înmânată regelui Ferdinand, care o promulgă în aceeaşi zi. Abia după un an, pe 29 decembrie 1919, Parlamentul votează legile de ratificare a unirii Transilvaniei, Crişanei, Maramureşului, Banatului, Bucovinei şi Basarabiei cu România.
La nivel internațional, unirea dintre Bucovina și România a fost recunoscută prin semnarea Tratatului de la Saint Germain dintre Puterile Aliate şi Austria, la 10 septembrie 1919, în timp ce alipirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România s-a făcut prin Tratatul de pace de la Trianon, încheiat la 4 iunie 1920. Uniunea Sovietică nu a recunoscut Marea Unire.
Trebuie specificat că în perioada 1866 – 1947, Ziua Națională a României a fost sărbătorită pe 10 mai, apoi, între anii 1948 și 1989, pe 23 august. Fiecare eveniment a avut importanta sa în istorie.
Pe 10 mai 1866, prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus jurământul în fața adunării reprezentative a Principatelor Române Unite. Data de 23 august 1948 este cunoscută ca ziua insurecției armate antifasciste. Momentul a fost definitoriu, fiindcă România a ales să întoarcă armele împotriva Germaniei. Ulterior a venit perioada comunistă, până în 1989.
Foto: romaniatv.net
