Istoria statului nostru este plină de evenimente care au schimbat cursul dezvoltării și transformat România în ceea ce este astăzi. Granițele țări noastre au avut mult de suferit, de-a lungul timpului, cu greu rezistând tendințelor expansioniste ale marilor puteri.
Nu multă lume știe, însă un aport deosebit la formarea României Mari l-a avut și Robert Ficheux. Acesta a fost un renumit geograf francez, care a iubit spațiul carpato-danubiano-pontic, scriind numeroase cărți despre această zonă.
Robert Ficheux s-a născut pe , la Saint-Omer, Franța și a murit pe , la Aubagne, Franța. Acesta a absolvit Universitatea de la Sorbona, unde a fost licențiat în istorie și geografie. A obținut doctoratul cu o teză despre studiul geomorfologic al întregului masiv al Munților Apuseni.
În decursul vieții, a avut mai multe perioade, timp în care a trăit și lucrat, în România. O bună activitate a sa a avut loc la „Institutul Francez de înalte Studii din București”.
În anul 1935, a fost numit succesor al lui George Vâlsan la Universitatea din Cluj-Napoca, unde a predat geografia fizică, până în 1938. A scris 27 de cărți despre România, fapt pentru care a devenit membru de onoare din străinătate al Academiei Române, în anul 1991.
La festivitatea de 125 de ani ai Academiei Românie, Robert Ficheux a fost invitat și desemnat membru, ținând un discurs care a dovedit încă o dată dragostea sa pentru țara noastră.
Țară ce a devenit întrucâtva și a mea. Domnilor, rogu-vă, îngăduiți acestui moț francez să vă mulțumească călduros pentru această primire amicală și să vă ureze viață îndelungată, activă și rodnică. Urez scumpei noastre Românii, pe care o iubim cu toții, un viitor pașnic, demn de trecutul ei, deseori tragic, dar mereu glorios!, a declarat Robert Ficheux.
Aportul lui Robert Ficheux la înfăptuirea Marii Uniri este indubitabil, două dintre cărțile lui dau și astăzi dureri de cap extremiștilor unguri: Les Motzi (Moții) și Roumains et minorités ethniques en Transylvanie (Români și minorități etnice în Transilvania).
Cine crede că Marea Unire s-a datorat numai Adunării Românești de la Alba-Iulia din decembrie 1918 și intelectualității greco-catolice, are o viziune patriotic-idilică asupra istoriei. Marile puteri victorioase, hotărîseră, destul de corect, să împartă înfrântul si destrămatul Imperiu Austro-Ungar, după criteriile populațiilor majoritare. Aveau loc recensăminte, se făcuseră hărți ale tuturor provinciilor imperiale după naționalități, se pregăteau inființarea de noi țări și frontiere. Ungaria înaintase Parisului, unde aveau loc negocierile, hărți ale Transilvaniei, în care, zona montană, platourile locuite numai de români din Maramureș, Oaș, Hațeg, Lăpuș, Apuseni, Năsăud etc. apăreau ca pustii, fiind dincolo (de așa-numita – n.r. creastă militară), de ce se vedea din văile accesibile.
Într-o primă variantă, populația maghiară, aglomerată în orașe și în satele de câmpie, apărea ca majoritară în Ardeal, cu consecințele ce ar fi urmat de aici. E meritul unor misiuni de geografi francezi, de-a fi urcat pe toate cărările transilvane și de-a fi inventariat și anunțat existența unor numeroase comunități românești, acolo unde hărțile maghiare marcaseră pete albe, lucru ce a contribuit determinant la decizia marilor puteri de la Trianon (prin care Transilvania a revenit României – n.r.), povestește Radu Anton Roman despre Robert Ficheux.
Probabil că dacă nu ar fi existat profesorul Ficheux, un om îndrăgostit de România, astăzi Transilvania ar fi fost pământ unguresc. Istoria României a fost schimbată și datorită scrierilor sale.
Foto: Wikipedia
