Marie-Henri Beyle (23 ianuarie 1783 – 23 martie 1842), cunoscut mai degrabă sub pseudonimul Stendhal a fost un scriitor francez din secolul al XIX-lea.
El este foarte apreciat pentru analiza acută a psihologiei personajelor sale și considerat unul dintre primii practicanți ai realismului. Cele mai frumoase romane ale sale sunt Le Rouge et le Noir (Roșu și negru, 1830) și La Chartreuse de Parme (Mănăstirea din Parma, 1839). Opera lui Stendhal este profund inspirată din propria sa viață, romanele lui constituind o autobiografie ideală a scriitorului.
Într-una dintre marile opere autobiografice intitulate Viața lui Henri Brulard, Stendhal povestește cum iubirea față de Metilde îl înzestrase cu o virtute mai puțin demnă de laudă printre bărbați: castitatea.
El descrie o întâmplare petrecută în anul 1821, la o petrecere organizată de prietenii săi Lussinge, Barot şi Poitevin unde erau invitate mai multe femei. Acolo a întânit-o pe Alexandrine, o escortă debutantă de două luni, care mai târziu devenise întreținuta unor englezi bogați.
Alexandrine era o fată înaltă, slabă, frumoasă și tânără. Aceasta a atras privirile celor de la petrecere imediat prin prezența ei, iar prietenul lui Stendhal, Lussinge i-a oferit un pahar de șampanie și a plecat cu ea într-o cameră. După câteva ceasuri bune, acesta se întoarce palid și sleit de puteri și l-a trimis pe Beyle acolo unde se afla fata.
Acesta o descrie pe fată ca fiind ușor obosită, însă așa cum stătea ea în pat era adorabilă și chiar pasională. Întâlnirea amoroasă dintre Stendhal și Alexandrine a fost un fiasco, acesta fiind cu gândul la femeia de care era îndrăgostit.
Uimirea de pe fața escortei era de nedescris, pentru ea era prima oară când un bărbat dădea greș într-o astfel de întâlnire. El scrie în autobiografia sa că în zece ani a mai participat la astfel de petreceri și întâlniri doar de trei ori.
Stendhal a murit din cauza unei crize cardiace în noaptea de 22 spre 23 martie 1842 și se află înmormântat în Cimitirul Montmartre din Paris.
