E adevărat că în România a existat Poliția de Moravuri?

În multe țări din lume există echipe specializate și pregătite pentru combaterea corupției și a criminalității. Acolo unde prostituția și jocurile de noroc nu sunt legalizate, poliția de moravuri încă se ocupă de combaterea acestora.

În România, perioada dintre cele două războaie a fost pentru multe femei din Constanţa şi Brăila ocazia perfectă pentru a se vinde pe una sau două bancnote vechi de 20 lei, marinarilor, militarilor şi altor doritori care tranzitau cele două orașe sau locuiau în acestea.

Aceste femei erau în restaurante, cabarete, săli de spectacole sau pe stradă deghizate pentru a nu fi recunoscute. Comportamentele excesive ale femeilor se regăseau și în parcuri sau pe bulevard. Aceste erau locurile de adăpost ale femeilor ușoare unde prostituția era de cea mai joasă speță.

Acestă practică era cunoscută de cei din poliție. Adevărul scrie că între anii 1919-1923, Servicul de Moravuri al poliţiei constănţene trecuse în acte 606 de prostituate şi „artiste de cabaret”. În anii următori numărul lor s-a redus și majoritatea femeilor se prostituau în case de toleranță, în cafenele, hoteluri sau pe cont propriu.

E adevărat că prostituția a fost legală în România? Cum arătau damele de companie de acum 100 de ani?

Cine a fost prostituata care i-a sucit mințile Regelui Ferdinand? Ce cadou i-a făcut acesta?

Conform istoricului Ioan Scurtu, în 1923, controlul medical periodic era făcut doar de 20% dintre cele care practicau cea mai veche meserie din lume.

Când s-a înființat Poliția de Moravuri?

În anul 1930 s-a fondat Poliţia de Moravuri. Misiunea acestui serviciu era de a monitoriza toate bordelurile şi angajatele acestora. Prostituatele erau văzute ca o pacoste socială pentru că puteau fi purtătoare de boli sexuale care afectau indivizii din punct de vedere fizic și psihic.

În urma controalelor și cercetărilor, s-a descoperit că cei mai mulți dintre cei care dobândeau aceste boli erau minori. Un deceniu mai târziu, Poliția de Moravuri a efectuat controale în toate casele de toleranţă şi în toate hotelurile unde exista bănuiala că se practică prostituţia.

Aceste controale s-au desfășurat şi în saloanele de înfrumusețare, în baruri sau chiar în rândul artiștilor. Deși în următorii ani, numărul prostituatelor era mai mic, pericolul de de îmbolnăvire al clienţilor era tot mare pentru că în continuare acestea nu își făceau analizele medicale.