Pe data de 8 august, în calendarul creștin-ortodox, sunt sărbătoriți Sf. Emilian Mărt., Ep. Cizicului și Sf. Miron, Ep. Cretei. Totodată, din anul 2002 este celebrată Ziua internațională a... citește tot
Într-o perioadă în care tot mai multe voci cer legalizarea prostituției, au existat vremuri în care în România bordelurile erau o afacere profitabilă. Și, legală. Munca prostituatelor era supravegheată de către autoritățile municipale. Iar, regulile erau extrem de bine delimitate.
În urmă cu peste 130 de ani, în România prostituatele erau supravegheate de către poliție, primărie și chiar medici. Pe data de 7 septembrie 1887, Consiliul Local de la malul mării aprobă „Regulamentul pentru privegherea prostitutiei în Constanța”.
Pentru a putea practica „cea mai veche meserie din lume”, o prostituată primea un livret de la Poliție, iar agentul de ordine publică avea în obligatie să anunțe într-un interval de 24 de ore medicul sef al comunei care le supraveghea permanent.
Ce făcea medicul? Acesta avea obligația de a face „vizitatiuni obligatorii tuturor prostituatelor de doua ori pe saptamina, în zilele de marti și sâmbăta”. Prostituatele erau nevoite să aibă la îndemână un lighean curat, doua vase cu apa curată, un săpun, două prosoape, precum si un clistir de mitra sau pompa pentru întreținerea curățeniei.
Conform regulamentului, prostituatele nu aveau voie să se plimbe îmbracate indecent pe bulevardele unde se faceau promenadele. Totodată, femeile de moravuri ușoare nu aveau voie să intre în teatre sau în locuri unde oamenii mergeau cu familiile. Conform articolului 39, acestora nu le era permis „a ședea la ferestre deschise sau în vecinatatea locuintei lor făcând gesturi la prostitutiune sau provocari prin cuvinte”.
Acestea nu aveau voie să renunțe la prostituție decât cu acordul autorităților, iar oamenii legii le mai urmăreau o perioadă de încă șase luni. Tăinuirea unei boli venerice se sfârșea cu ridicarea dreptului de a mai practica prostitutia până la 60 de zile.
La finele anilor 1800, în România, prostituția genera profituri uriași, mai ales în Constanța, un cunoscut oraș port. Nici în București lucrurile nu stăteau diferit. De exemplu, în anul 1856, numeroşi soldaţi austrieci din trupele de ocupaţie au fost contaminați cu sifilis, denumită și „boala lumii”. Poliţia Capitalei a fost cea care avea misiunea de a găsi vinovatele.
Într-un document din 1927 este menţionat faptul că, în România, practicau prostituţia 12.431 femei: 9.610 românce, 8 italience, 17 franţuzoaice, 18 grecoaice, 61 rusoaice, 25 turcoaice, 1.404 unguroaice, 170 poloneze, 171 cehoaice şi 947 de alte naţionalităţi.
