Simona Halep a câștigat în 2019 Turneul de tenis de la Wimbledon după ce a învins-o în finala pe Serena Williams cu 6-2, 6-2. La acest meci s-au uitat nu doar fanii tenisului, ci o țară întreagă. Totuși, puțini sunt cei care știu de ce punctele din game-urile de la tenis sunt 15, 30, 40. Cum a apărut acest sistem de scor?
Unul dintre cele mai mari mistere legate de tenis de câmp rămâne sistemul de scor folosit în cadrul fiecarui ‘game’. De unde și până unde s-a ajuns la 15, 30, 40?
Ei bine, din păcate nu există un răspuns clar, ci doar supoziții. În primul rând, este destul de clar că un sistem de numerotare „1, 2, 3…” ar fi fost imposibil de implementat, pentru că punctele din „game-uri” ar fi fost confundate cu cele din seturi.
De ce tenismenii de la Wimbledon sunt obligați să se îmbrace în alb?
Există destui specialiști în tenis care afirmă că 15, 30, ar proveni de la acele ceasului. Cum rămâne însă cu 40? În mod logic, dacă ar trebui să calculăm din sfert în sfert de oră, după 30 nu ar urma 45?
Istoricul Steve Flink explică în cartea sa „The Greatest Tennis Matches of All Time”: „Ține de comoditate. Este mai ușor pentru arbitru să anunțe la microfon ’40’, decât ’45’, indiferent că vorbim despre limba franceză sau despre limba engleză”.
„Nu cred că există cineva care să știe cum de a apărut acest scor”, spune Elizabeth Wilson, cea care a scris „Love Game: A History of Tennis, from Victorian Pastime to Global Phenomenon”.
O poezie scrisă câțiva ani după lupta de la Agincourt din anul 1415 numără punctele – 15, 30, 45 – într-un joc de tenis dintre regele englez Henry V și francezul Dauphin. Așadar, cândva, 40-ul cunoscut astăzi era 45.
Totuși, un tratat francez din secolul al XVI-lea a folosit sintagma „40 de puncte” pentru un scor de tenis și nu 45. Așadar, 45 s-a pierdut între anii 1400 și 1600. Hilar, nu-i așa? Cel mai probabil cei care au scris tratatul au ales 40 pentru că era mai scurt și mai ușor de pronunțat decât 45. „Quarante” în loc de „quarante-cinq”.
