„Podul Minciunilor”, unul dintre simbolurile orașului Sibiu, se numărăr printre cele mai faimoase și mai cunoscute poduri din România. Acesta a fost construit în anul 1859 și este astăzi cel mai vechi pod din fontă aflat în serviciu pe teritoriul actual al României. Care sunt, însă, legendele podului?
Pe locul unde astăzi se află podul a fost cândva una din primele porţi de intrare în cetatea Sibiului. Inițial, podul era din construit din lemn. Abia în anul 1859 a fost realizat din fontă turnată. Podul este construit deasupra străzii Ocnei şi face legătura între Oraşul de Jos şi Oraşul de Sus. Podul poartă pe latura sudică stema Sibiului, iar pe latura nordică inscripţiile „1859”, respectiv „Friedrich Hütte”
Din pricina faptului că podul a fost primul ridicat fără piloni de sprijin, i s-a mai spus şi “podul culcat”. În dialectul săsesc “culcat” (lugenmarchen) este omonimul cuvântului “minciună”. Iată de unde și confuzia în denumirea podului inclus pe lista monumentelor istorice din judeţul Sibiu.
„Podul Minciunilor” este învăluit de legende. Se spune că, în urmă cu sute de ani, aici erau pedepsiţi negustorii mincinoşi şi vrăjitoarele ale căror previziuni nu se îndeplineau.
O altă legendă spune că, întrucât în Piața Mică se țineau târguri, după ce ajungeau acasă, unii cumpărători își dădeau seama că au fost păcăliți. Ei se întorceau în piață și îi luau de piept pe negustorii mincinoși și, în hohotele de râs ale mulțimii, îi aruncau de pe pod. Astfel, când poposeau din nou în târgul din Sibiu comercianții se temeau să îi mai înșele pe localnici.
Tot pe acest pod îşi făceau promisiuni tinerii proaspăt căsătoriţi sau cadeţii ce îşi dădeau întâlnire cu domnişoarele din fosta capitală a Principatului Transilvania.
Se spune că cei care îndrăznesc să spună o minciună când se află pe „Podul Minciunilor” se vor prăbuși odată cu podul.
