Dacă ne gândim la tradițiile scoțiene, sigur kilt-ul scoțian ar fi unul dintre primele lucruri care ne vor veni în minte. Totuși, nu vedem pe toate drumurile bărbați în fustă. De unde vine acest obicei al scoțienilor?
Prima înregistrare a kiltului scoțian este din secolul al XVI-lea, iar acesta a fost marele kilt sau tartan, care era o haină lungă a cărei jumătate superioară putea fi purtată ca mantie, trasă peste cap sau pusă în jurul umărului.
Înainte de dezvoltarea kiltului așa cum îl cunoaștem astăzi, a existat un articol de îmbrăcăminte ca o mantie de lână (cunoscută și sub numele de tartan) care era purtată peste o tunică. Această mantie putea avea o singură culoare sau erau diferite modele în carouri sau tartan, în funcție de bogăția purtătorului.
Aceste kilturi scoțiene timpurii erau polivalente. Ofereau o protecție excelentă împotriva intemperiilor, serveau la acoperirea și protejarea armelor, puteau fi folosite ca pătură de campare și serveau ca indicator al bogăției și statutului în funcție de mărimea și materialul lor.
Actul vestimentar din 1746 a fost introdus ca parte a Actului de interdicție, o serie de „Legi ale regelui” stabilite ca răspuns la revoltele iacobite. În încercarea de a aduce clanurile războinice sub controlul guvernului, multe aspecte ale culturii gaelice au fost interzise, inclusiv tartanul. Singura excepție kilt-ul, acesta se purta în armată, continuând tradiția stabilită de regimentul Black Watch.
Deși legea a fost abrogată în 1782, în prezent, tartanul și kilt-ul scoțian nu mai sunt o ținută obișnuită din Highland, ci au fost adoptate ca ținută națională simbolică a Scoției. Kilt-ul scoțian modern, croit, care este acum recunoscut în întreaga lume, este purtat în mod tradițional cu un set variat de accesorii.
Există, de asemenea, o distincție între kilturile mai formale și cele mai casual, care sunt potrivite pentru a fi purtate la diferite tipuri de ocazii. Există scoțieni care iau foarte în serios partea de etichetă a purtării unui kilt și cei care consideră purtarea oricărui tartan ca o chestiune de mândrie celtică.
Potrivit Highland Titles, accesoriile de bază și cele mai comune văzute însoțind kilt-ul scoțian sunt următoarele:
Kilt Hose – Acestea sunt șosete de lână, întoarse la genunchi și adesea cu jartiere.
Sporran – (cuvânt gaelic pentru poșetă) Acesta este un tip de husă, care atârnă în jurul taliei de un lanț sau curea de piele. Aceasta poate fi piele simplă sau cu model, adesea decorată cu blană sau placată cu metal.
Ghillie Brogues – Un stil de pantof care nu are limbă, pentru a facilita uscarea, și șireturi lungi care se înfășoară în jurul piciorului deasupra gleznei și se leagă sub gambe. Design funcțional, dar acum este purtat în mare parte doar pentru ocazii sociale.
O centură – care este de obicei din piele cu o cataramă.
Kilt Pin – De obicei purtat pe colțul inferior al șorțului exterior al unui kilt, împiedicând șorțul să se deschidă.
Un Sgian-dubh – Acesta este cuvântul gaelic pentru „cuțit negru” și este un mic cuțit învelit purtat în partea de sus a furtunului kiltului.
O cămașă Ghillie – o cămașă tradițională, cu șireturi din piele încrucișate în față.
Prince Charlie sau o jachetă Argyll – Aceste jachete sunt de obicei rezervate pentru ocazii mai formale.
Foto: Depositphotos.com
