Rușii sunt cunoscuți ca având numeroase ciudățenii, superstiții și tradiții. Una dintre cele mai interesante tradiții sovietice este să agățarea covoarelor pe pereți. Dacă vizitezi o casă veche, vei vedea peretele acoperit de un covor frumos, în loc de fotografii sau tablouri.
Covoarele au invadat apartamentele rusești în anii ’60, motivele fiind numeroase. În timpul urbanizării masive, milioane de oameni și-au părăsit casele rurale și s-au mutat în apartamente de oraș nou construite în clădiri cu lambriuri de beton cu costuri reduse. Aceste clădiri au ajuns să fie cunoscute sub numele de hrușciovki, deoarece au fost construite în timpul în care Nikita Hrușciov a condus guvernul sovietic.
Apartamentele erau foarte reci iarna (la urma urmei erau din beton), așa că oamenii au început să folosească covoare de lână ca mijloace de izolare termică, în special în regiunile de nord și Orientul Îndepărtat.
Pereții hrușciovelor nu erau doar reci, ci și subțiri. Atât de subțiri încât uneori era greu să adormi în cameră în timp ce cineva se uita la televizor în bucătărie, ca să nu mai vorbim de vecinii care se certau și de copiii care țipau. Deci, covoarele au servit și ca material pentru a izola fonic.
Aceste covoare erau frumoase în felul lor, în special cele care erau produse în republicile sovietice Tadjikistan, Turkmenistan și Kazahstan. Firește, statele musulmane din Orientul Mijlociu au fost cele care au introdus covoarele ca decorațiuni în Europa medievală. În Persia, covoarele de perete erau considerate adevărate comori datorită complexității producției lor.
Deci, în Europa secolului al XVI-lea, covoarele (primite cadou sau cumpărate în est) au devenit un indicator al statutului social ridicat. Același lucru este valabil și pentru Rusia, unde țarii primeau adesea covoare scumpe de la ambasadorii estici.
Pereții, podeaua și tavanul dormitorului țarului Alexis din secolul al XVII-lea au fost decorate cu covoare și tapiserii magnifice. Această tendință a fost preluată de nobilime și a continuat în secolul următor, când Petru cel Mare a înființat moara regală de tapiserie care producea goblenuri pentru decorarea moșiilor regale. În secolul al XIX-lea, covoarele au început să apară în casele țăranilor și orășenilor bogați care doreau să arate că erau la fel de bogați ca nobilimea.
Acestea sugerau multe despre statutul economic al familiilor. Cu cât era mai frumos covorul și mai mare cu atât mai înstărită era acea familie. Un covor mic, ieftin și subțire, însemna de obicei că familia nu avea prea multe resurse financiare.
Foto: medium.com
