În perioada sărbătorilor de iarnă, toată lumea ascultă colinde. Printre cele mai cunoscute piese ale sezonului se numără „Leru-i ler”, „Astăzi s-a născut Hristos”, „O, ce veste minunată!”, „Trei păstori” sau „Florile dalbe”. Auzim termenul de „dalbe” cu referire la flori doar în astfel de cântece. De ce? Care este explicația?
Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, adjectivul „dalb” înseamnă „alb, curat, imaculat”. Același adjectiv poate avea sensul de „limpede, luminos, strălucitor” sau „atrăgător și minunat”.
Scoală gazdă din pătuţ
Florile dalbe,
Şi ne dă un colăcuţ
Florile, florile dalbe. (Florile dalbe, colind)
Florile dalbe de măr apar adesea în colindele românești de Crăciun. Ele simbolizează puritatea și bucuria Sărbătorilor creștine. Florile dalbe sunt legate și de obiceiul strămoșesc de a pune o crenguță tânără de măr în apă, în luna decembrie. Dacă se întâmpla să înmugurească și chiar să înflorească până la anul nou (s-au mai văzut cazuri de meri înfloriți în septembrie și octombrie), aceasta era o veste bună pentru noul an.
Pentru că florile de măr nu sunt chiar albe. Florile mărului sunt însă extrem de rar de un alb imaculat, corespunzând mai degrabă descrierii din wikipedia: „white with a pink tinge that gradually fades” (nr. „alb cu o tentă roz care se estompează treptat”. Exprimarea „florile dalbe” este tradusă exact prin „flori de măr”, acest „dalbe” conţinând, într-o formă coruptă, un vechi nume al mărului, derivat din PIE *abel- „măr” ( ca engl. apple , let. ābols. m.irl. aball etc.) O altă posibilitate este ca „dalb” să fie înrudit cu alb. diell „Soare”, din PIE *dhel- „luminos”.
Un alt aspect foarte important este că, la începuturile creștinismului, înainte de domnia împăratului roman Cezar, Anul Nou se sărbătorea în preajma echinocțiului de primăvară, când pomii începeau să înverzească și să înmugurească. Așadar, merii erau înfloriți și sărbătorile din acea vreme celebrau primăvara, lumina, căldura și începutul unui nou an agricol.
De aceea, s-au păstrat din acele timpuri colinde precum Plugușorul sau Sorcova, care vorbesc despre munca pământului. Alături de ele, colindele despre „Florile dalbe” erau colinde precreștine, cântate la început de primăvară, dar cu timpul au fost îmbogățite și cu versuri religioase, notează Libertatea.ro.
Termenul de „ler” nu are o explicaţie exactă în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, însă există câteva variante cu privire la semnificația sa. Unele dintre acestea sunt credibile, altele fatasmagorice.
Conform dexonline.ro, lerul este „un cuvânt care apare ca refren în colinde, cărora le dă un anumit colorit eufonic” și care provine din latină de la „[Ha]llelu[iah, Domine]”.
Enciclopedia wikipedia susține că lerul este „o denumire specifică, mai exact un regionalism folosit în partea de nord a Transilvaniei, însemnând cuptorul unei sobe de gătit”.
Sus pe cerul instelat
Mandra stea s-a aratat
Si cu flori de mar in mana
Se coboara peste stana…
Ingerii din cer cantau,
Leru-i ler. (Ștefan Hrușcă)
Există surse care consideră că acest cuvânt este derivat din numele împăratului roman Aurelian. “Un voinic… din țara Munteniască… ne spunea, precum [ca] în Țara Românească, aproape de Dunăre, pe malul Oltului, să să fi văzând niște temelii ca de cetate, cărora țăranii de pe acolo lăcuitori, din bătrânii lor apucând și din colindele anului, și astăzi au luat de pomenesc: Ler Aler Domnul…”, nota cronicarul Dimitrie Cantemir în anul 1717, în lucrarea „Hronicul”. Altfel, cronicarul Miron Costin credea că ler ar proveni din cuvântul slav „lel” care înseamnă „cupidon”.
O altă sursă notează faptul că în limba maghiară, ler înseamnă vatră. Astfel, interjecția ler este folosită ca și regionalism în zona Ardealului pentru cuptorul unui anumit model de sobă de metal, care functionează pe gaz sau chiar cu lemne.
Cât despre artistul ce a dus interjecția ler la rang de mare artă, acesta are o explicație aparte referitoare la semnificația cuvântului ler. „Shtiu că multe capete luminate au încercat să-l definească. În colinde este doar un refren normal, cum este ‘flori de măr’ sau ‘florile dalbe’, deci este, pur şi simplu, un cuvânt de refren. În muzica populară, de exemplu, la refren ai ‘la-la-la’. Așa şi la colind, lerul e, pur şi simplu, un cuvânt de refren, nimic mai mult”, a explicat Ștefan Hrușcă pentru publicația Libertatea.ro.
Foto: Depositphotos.com
