Colindele sunt cântate în Europa de mii de ani, însă ceea ce nu se cunoaște este faptul că acestea au fost inițial cântece păgâne, pe care oamenii le cântau în preajma sărbătorilor de solstițiu de iarnă.
Acesta se sărbătorea în jurul datei de 22 decembrie prin cântece de laudă și bucurie și dans; (în acea vreme, cuvântul Colindă – Carol – însemna dans/a dansa), celebrând în acest fel cea mai scurtă zi din an. În alte locuri, colindele erau cântate pentru a invoca fertilitatea, rodul pământului sau pentru alungarea spiritelor rele.
Se spune că oamenii din acea perioadă cântau colinde cu ocazia oricărei sărbători pe întreg parcursul anului, însă doar tradiția cântării lor de Crăciun a dăinuit peste ani.
Creștinii timpurii au preluat de la păgâni acest obicei de a colinda de Crăciun;- scriind și cântând colinde creștine pentru a aduce lăudă Sărbătorii Nașterii Domnului. Acestea erau cântate de preoți și coruri în biserici.
De-a lungul timpului, inspirați de creștini, mulți dintre compozitorii europeni au scris colinde de Crăciun pentru a fi cântate în biserică în perioada Crăciunului.
Ulterior, cântecele de sărbători au devenit foarte populare. Au apărut și colinde ne-religioase, cum ar fi ”Clopoței, Clopoței” (engl. Jingle Bells) sau ”Moș Crăciun cu plete dalbe”.
Oamenii au început să colinde iarna în grupuri, ducând bucuria din casă în casă, obicei care s-a păstrat până în ziua de astăzi.
În preajma sărbătorilor de iarnă, colindele sunt cântate pretutindeni de cete de colindători. Atât cântecele, cât și modul în care se colindă diferă de la o zonă la alta, în funcție de tradițiile fiecărui loc. În unele zone, colindele sunt însoțite de clinchet de clopoței; iar colindătorii sunt costumați în ținute tradiționale specifice locului sau chiar în animale (capra, ursul). Aduc în casele vizitate Spiritul Crăciunului iar oamenii colindați oferă în schimb bani sau bunătăți pregătite special pentru acest obicei.
Foto: pexels.com
