Zidul Berlinului, care timp de decenii a divizat nu doar un oraș, ci o țară întreagă, a căzut în noiembrie 1989. Evenimentul a fost unul istoric și a demonstrat responsabilitatea și înțelepciunea oamenilor de stat. Valul schimbării a cuprins întreaga Europă Centrală și de Est, oamenii cerând măsuri urgente și radicale. Democrația își făcea apariția, încet dar sigur, în fostele țări ale Uniunii Sovietice.
Zidul Berlinului, un simbol al Războiului Rece, a fost construit, inițial, pe 13 august 1961. Acesta a constituit o barieră de separare între Berlinul Occidental și Republica Democrată Germană timp de aproape 28 de ani. Faimosul zid a fost conceput de administrația liderului comunist al Germaniei Răsăritene, Walter Ulbricht, și aprobat de liderul sovietic Nikita Hrușciov.
În toamna lui 1989, situația din Germania de Est – Republica Democrată Germană (R.D.G.) – a devenit explozivă. Tot mai mulți oameni părăseau țara și fugeau în Ungaria sau Cehoslovacia, nemulțumiți de condițiile de trai. Cei care au rămas au început să protesteze în marile orașe, la început pașnic, însă violența și-a făcut apariția și a escaladat rapid.
La festivitățile din Berlinul de Est, care au marcat 40 de ani de la înființarea R.D.G., oamenii au început să scandeze: „Perestroika! Gorbaciov, ajutor!”. Evenimentele ulterioare au arătat că cetățenii se săturaseră de o viață închisă, fără libertate de exprimare, iar dorința de unificare era tot mai mare. Prin urmare, căderea Zidului Berlinului nu a fost o surpriză. Faptul că s-a întâmplat pe 9 noiembrie 1989 a fost rezultatul unor circumstanțe specifice și al evoluției stării de spirit populare.
În acele condiții, primul pas al conducerii sovietice, în frunte cu Mihail Gorbaciov, a fost să excludă forța militară de către trupele rusești staționate în R.D.G. În felul acesta procesul către o democrație s-a făcut relativ pașnic, fără a pune în pericol pacea în Europa, potrivit time.com.
După căderea Zidului Berlinului, reunificarea Germaniei a devenit punct principal pe agenda de zi a politicienilor. Cu toate acestea, cetățenii sovietici de pe teritoriul german nu puteau uita ororile celui de-Al Doilea Război Mondial. Istoria nu poate fi ștearsă, însă nemții își învățaseră lecția, astfel că au avut grijă să respecte sentimentele altor popoare.
Unificarea celor două germanii s-a făcut după negocieri cu Uniunea Sovietică, SUA, Franța și Marea Britanie. Lideri politici au înțeles că nemții s-au schimbat și au învățat din greșelile trecutului. Cu toate acestea, nimic nu ar fi fost posibil dacă Mihail Gorbaciov nu înțelegea că noua realitate socială nu mai putea continua așa, iar comunismul condamna populația la sărăcie.
Mihail Gorbaciov a fost conducătorul Uniunii Sovietice din 1985 până în 1991. Încercările sale de reformă au dus la încheierea Războiului Rece, la încetarea monopolului politic al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și la prăbușirea Uniunii Sovietice. A primit Premiul Nobel pentru Pace în 1990, conform Wikipedia.org.
Foto: Wikipedia.org
