În funcție de regiunea în care trăim, vorbim un anumit dialect. Cu cât țara este mai mare și cu cât populația este mai numeroasă, cu atât există mai multe dialecte. Conform definiției, un dialect este o variantă teritorială a unei limbi, care cuprinde de cele mai multe ori mai multe graiuri. Este ușor să deosebim oltenii de moldoveni, ardelenii de munteni sau bucureștenii de dobrogeni.
București, capitala României, este locul unde vin oameni din toate regiunile țării. Fie la muncă, fie la studii, fie în alte scopuri. Totuși, și aici s-a format un limbaj tipic pe care cei ce locuiesc și-l asimilează încet și sigur. De exemplu, bucureştenii folosesc deseori forme uşor modificate ale cuvintelor. De cele mai multe ori, acestea par mai simplu de pronunţat.
Cea mai frecventă modificare este aceea că bucureștenii utilizează prepoziția „pă” (care nici nu există) în locul cunoscutei prepoziții „pe”. Se pare că înlocuirea lui „pe” cu „pă” este preluată de mulți dintre locuitorii Munteniei și fac acest lucru din ignoranță și pentru a vorbi mai repede. La fel se întâmplă și cu prepoziția „de” care a fost înlocuită cu „dă”.
„Vorbirea din Bucureşti nu este una unitară. În loc să mă bazez pe caracteristicile acesteia, aş spune că este vorba despre o eterogenitate lingvistică”, afirmă Alexandru Nicolae, lingvist al Academiei Române.
Totuși, spre deosebire de locuitorii din alte zone, bucureștenii nu au tendința de a se corecta. Motivul este unul cât se poate de pueril.
„Bucureştenii chiar şi când conştientizează că greşesc nu se corectează pentru că se simt buricul pământului”, spune lingvistul ieşean Stelian Dumistrăcel, de la Institutul „Iorgu Iordan” pentru adevarul.ro.
Accentul de București este pentru unii o adevărată mândrie. Mulți dintre locuitorii capitalei pronunță „ţigare” în loc de „ţigară”, având o mare problemă în a recunoaşte că au greşit un cuvânt.
În plus, întrucât Bucureștiul este un oraș cosmpoplit, aici apar pentru prima oară cuvintele din limba engleză. De exemplu, în mijloacele de transport în comun, dialogul dintre tineri este un amalgam de româno-engleză. Cuvinte precum „creepy”, „evil”, „crazy”, „really?”, „bad” sunt înțelese de mulți dintre tineri. Acestea au luat locul româneștelor „înfiorător”, „rău”, „nebunesc”, „pe bune?” sau „rău”.
