NATO este cea mai mare alianță militară defensivă din lume. Organizația Tratatului Atlanticului de Nord a fost înființată după cel de-Al Doilea Război Mondial de către 12 state: Italia, Belgia, Portugalia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Luxemburg, Norvegia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Statele Unite ale Americii și Țările de Jos.
Ulterior, la Alianța Nord-Atlantică au aderat și alte țări ajungându-se în prezent la 30 de membri. În Europa foarte multe state fac parte din NATO, în schimb altele nu îndeplinesc condițiile pentru aderarea la alianță, iar altele au dorit să aibă un statut de neutralitate. Printre acestea se numără și Austria, un stat dezvoltat care are un statut de neutralitate. De ce oare?
Austria a fost una dintre marile puteri ale lumii și o mare parte a istoriei sale nu a fost deloc neutră. De exemplu când conducea Sfântul Imperiu Roman sau mai târziu, în secolul al XIX-lea, ca Imperiu Austriac și în cele din urmă, după 1867, ca Imperiu Austro-Ungar, când deținea mari zone din Balcani și se întindea chiar și pe teritoriul Ucrainei de astăzi.
Granițele Austriei au fost restabilite ca urmare a înfrângerii acesteia în Primul Război Mondial și a termenilor Tratatului de la Saint Germain din 1919. Cu toate acestea, țara a avut un statut de neutralitate pe scena politică mondială începând cu data de 26 octombrie 1955, la 10 ani după ce a suferit o altă înfrângere militară în al Doilea Război Mondial, odată cu semnarea Tratatului de stat austriac, care a restabilit Austria ca stat suveran.
După cel de-Al Doilea Război Mondial pe teritoriul Austriei, ca și al Germaniei, se aflau trupele puterilor aliate (Marea Britanie, SUA, URSS și Franța). Pentru a-și obține independența și suveranitatea Austria a trebuit să accepte statutul de neutralitate.
Pe atunci exista chiar și amenințarea că Austria va fi împărțită ca și Germania. Această situație a fost evitată atunci când Aliații, în special SUA și Uniunea Sovietică, au consimțit ca Austria să devină neutră, a afirmat politologul austriac Heinz Gärtner, potrivit dw.com.
În timpul Războiului Rece, țara a fost o punte între est și vest, primind sute de mii de refugiați după revoltele din Ungaria și Cehoslovacia. Viena a devenit casă pentru mai multe organisme internaționale. Sfârșitul Pactului de la Varșovia a fost anunțat de deschiderea graniței dintre Ungaria și Austria în 1989. În noul peisaj geopolitic, Austria a aderat la Uniunea Europeană în 1995. De asemenea, a luat parte la Parteneriatul pentru pace al NATO, însă nu a devenit niciodată membru al alianței.
Constituția Austriei prevede interzicerea a trei lucruri: angajarea militară în conflicte străine, staționarea permanentă a trupelor străine în țară și apartenența la o alianță militară. Cu toate acestea, Austria a exprimat întotdeauna o atitudine pozitivă față de lumea occidentală, neutralitatea sa militară permițându-i să aibă relații bune cu toată lumea.
În luna mai a anului 2022, ministrul austriac de externe Alexander Schallenberg a declarat că ţara sa nu are nicio intenţie de a adera la alianţa nord-atlantică.
„Avem o situaţie geografică complet diferită. Avem şi o istorie diferită şi cred că trebuie pur şi simplu să se ţină seama de asta”, a spus Schallenberg conform digi24.ro.
Foto: Pexels.com
