Cumpărarea teritoriului Alaska de americani de la ruși poate fi considerată cea mai bună afacere din toate timpurile. Sau cea mai proastă. Depinde de care parte a baricadei te situezi. Pe 30 martie 1867, la Washington, tranzacția a fost semnată, lăsând Imperiul Rus fără 1.518.800 kilometri pătrați. SUA au plătit 7,2 milioane de dolari pentru acest teritoriu, aproximativ 5 dolari pe kilometru pătrat.
În timpul secolului al XIX-lea, Alaska era o regiune importantă pentru comerțul internațional. În capitala sa, Novoarkhangelsk, acum Sitka, oamenii veneau și făceau schimburi comerciale cu textile, ceai din China și chiar gheață. Negustorii ruși erau atrași în această zonă de fildeșul de morsă, care era considerat la fel de scump ca cel de elefant. Totodată, la vremea respectivă se făcea comerț intens cu blana vidrelor de mare.
O companie ruso-americană a început să dezvolte zona și a construit fabrici și vapoare, au extras cărbunele din mine și au observat că zona este plină de aur. Principalul conducător rus, din regiunea Alaska, a fost Alexander Baranov. Sub orânduirea sa, în zonă, au mai fost ridicate școli, cetăți, șantiere navale și a învățat populația nativă să cultive sfeclă și cartofi.
După ce acesta a demisionat de la conducerea companiei, din cauza vârstei înaintate, în locul său au venit oamenii din cercurile militare ruse. Neștiind cum funcționează comerțul, totul s-a dus de râpă în foarte scurt timp. Noii conducători au stabilit salarii enorme pentru ei. De exemplu, un simplu ofiţer câștiga un salariu anual de 1500 de ruble, sumă comparabilă cu cea a miniştrilor şi a senatorilor. Cel mai mare stat de plată îl avea, bineînţeles, liderul companiei – 150 000 de ruble pe an.
Aceștia au cumpărat de la populația locală toată blană de vidră, la jumătate de preț. Drept urmare, oamenii au rămas fără principala sursă de venit, iar după 20 de ani falimentul s-a instalat. Aceștia au început răscoale și au căutat alte surse de venit. Compania a început să fie subvenționată de statul rus, pentru a putea fi salvată, însă fără succes.
În acea perioadă, Imperiul Rus avea mai multe conflicte internaționale. Izbucnise războiul din Crimeea (1853–1856), iar Marea Britanie, Franța și Turcia erau împotriva rușilor. Apele din regiunea Alaska erau controlate de navele aliaților, iar rușii erau speriați să nu fie lăsați pe dinafară. Tensiunea dintre Moscova și Londra era foarte mare, însă, surprinzător, relația cu Washington era mai strânsă ca niciodată. Astfel, a apărut ideea de a vinde Alaska americanilor.
Baronul Eduard de Stoeckl, reprezentantul Rusiei la Washington, a deschis discuțiile cu Statele Unite în numele ţarului, prin secretarul de stat, William Seward. Predarea oficială a terenului a avut loc în Novoarkhangelsk, după ce în prealabil se semnase pe 30 martie 1867, la Washington, tranzacția. În tranzacție a fost implicat și un român pe nume George Pomuț.
După ce zona a fost cumpărată de americani, aceștia au exploatat aurul din regiune, făcând sute de milioane de dolari profit. În următorii 50 de ani, SUA şi-au scos banii de o sută de ori mai mult. Potrivit datelor oficiale din anul 2014, statul Alaska deține rezerve de petrol dovedite de 2,89 miliarde de barili, reprezentând aproape 8% din rezervele dovedite totale ale Statelor Unite ale Americii. Așadar, este greu de estimat ce valoare are în prezent statul Alaska.
Foto: Pexels.com
