În seara zilei de 22 august 1962, Franța a fost la un pas de a-și pierde președintele și de a plonja într-un război civil. Charles de Gaulle, liderul impunător al Rezistenței și fondatorul celei de-a Cincea Republici, se îndrepta spre aeroportul Villacoublay la bordul celebrului său Citroën DS. Ceea ce a urmat a rămas în istorie ca „Atentatul de la Petit-Clamart”.
Atacul a fost organizat de OAS (Organisation Armée Secrète), o grupare paramilitară de extremă dreapta, furioasă pe decizia lui de Gaulle de a acorda independența Algeriei. Planul a fost executat de un comando condus de Jean Bastien-Thiry, un inginer militar de elită.
În timp ce coloana oficială rula cu aproximativ 90 km/h prin suburbia Petit-Clamart, 12 atacatori ascunși au deschis un foc devastator. Din cele aproximativ 180 de gloanțe trase:
14 gloanțe au lovit direct caroseria mașinii prezidențiale.
Toate cele patru anvelope au fost ciuruite.
Geamul din spate a fost pulverizat, gloanțele trecând la doar câțiva centimetri de capul președintelui și al soției sale, Yvonne.
Deși pare o scenă de film, motivul principal pentru care de Gaulle (avea 72 de ani la vremea respectivă) a supraviețuit nu a fost doar norocul, ci ingineria franceză. Automobilul Citroën DS era dotat cu un sistem de suspensie hidropneumatică revoluționar pentru acea vreme.
În ciuda faptului că pneurile erau distruse și mașina rula pe jante, suspensia a compensat automat pierderea de presiune și a menținut vehiculul stabil. Acest lucru i-a permis șoferului, celebrul jandarm Francis Marroux, să accelereze și să redreseze mașina dintr-un derapaj care ar fi fost fatal pentru orice alt vehicul al epocii. Marroux a reușit să scoată cuplul prezidențial din zona de foc, menținând controlul direcției până la siguranță.
După ce s-au pus la adăpost, Charles de Gaulle a coborât din mașină, s-a scuturat de cioburile de sticlă de pe haină și, cu calmul său imperturbabil, a rostit celebrele cuvinte:
„Acești domni trag prost”
Ulterior, s-a descoperit că președintele și soția sa se aplecaseră în momentul atacului la îndemnul ginerelui lor, Alain de Boissieu, care se afla și el în mașină și care a strigat: „La pământ!”.
Eșecul atentatului a avut un efect invers celui scontat de OAS. În loc să slăbească puterea președintelui, evenimentul i-a oferit lui de Gaulle capitalul politic necesar pentru a schimba Constituția. El a argumentat că succesiunea la putere trebuie să fie clară și democratică, introducând alegerea președintelui prin vot universal direct.
Jean Bastien-Thiry, creierul operațiunii, a fost capturat și executat prin împușcare în anul 1963, fiind ultima persoană executată de un pluton de execuție în Franța.
