Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu au fost executați pe 22 decembrie 1989 la o garnizoană din Târgoviște, după un proces care a durat puțin mai mult de o oră. Totuși, puțină lume știe că dictatorii mai fuseseră aproape de moarte cu câțiva ani înainte în două rânduri.
Nicolae Ceaușescu a deținut funcția de prim Președinte al României din 29 aprilie 1974 și până în 22 decembrie 1989. Din 1965 și până în 1974 Ceaușescu a fost Secretar General al PCR. Chiar în anul 1974, ar fi avut loc o primă tentativă de asasinare a dictatorului.
Ambasada Statelor Unite ale Americii anunța în 1974 Departamentul de Stat al SUA:
„ar fi existat un plan de asasinare a președintelui Nicolae Ceaușescu în timpul unei vizite în satul natal Scornicești, dar informațiile sunt vagi”.
Aceeași sursă afirmă că atentatul la viața lui Nicolae Ceaușescu ar fi eșuat nu pentru că ar fi intrat pe fir Securitatea, ci din cauza diletantismului atentatorilor.
În anul 1983, a existat un al doilea plan de asasinare al lui Ceaușescu. Raul Volcinschi, fost deținut politic, a pus la cale asasinarea dictatorului alături de câțiva complici (Viorel Roventiu, Petre Năstase și Nicolae Scanciu). Aceștia au aflat că pe data de 17 septembrie 1983 Nicolae Ceaușescu urma să efectueze una dintre celebrele „vizite de lucru” la un CAP din județul Giurgiu și s-au hotărât să-l omoare acolo.
Cei patru complici au spart în noaptea de 8 spre 9 septembrie postul de miliție din satul Osica de Sus, județul Olt, de unde au luat două pistoale-mitralieră Kalașnikov, 8 încărcătoare pline și încă 500 de cartușe.
Întors acasă, am hotărât să merg cu Năstase la Gostinu, pentru a face recunoaşterea în teren. Astfel, am renunţat la porţiunea drumului în pantă, întrucât nu aveam retragerea asigurată şi am optat pentru cel de-a doua variantă. Am ales o curbă dublă cu unghiuri de 90 de grade; între cele două curbe de 90 se afla un segment drept de 50-60 m şi un mal de pământ care ne permitea să dominăm escorta. Intrând în curbă, viteza de deplasare a coloanei oficiale se reducea considerabil la 30-40 km/oră; intraţi între cele două curbe erau prinşi strategic în capcană; cele două guri de foc automat erau de ajuns pentru a schimba mai din timp destinul acestei ţări.
Efectele previzibile ale gloanţelor pistoalelor mitralieră la un foc automat trăgînd asupra dictatorului Nicolae Ceauşescu – o ţinta între 20 m şi 50 m – arată că, în urma atentatului… nu ar mai fi existat supravieţuitori. Fuga de la faţa locului ne-o asiguram cu motocicleta mea Iawa de 350 cm cubi, ce ne permitea să dispărem foarte repede. Aveam sute de tripoduri cu cuie pe care urma să le aruncăm în spatele nostru pentru ca posibilii urmăritori să fie opriţi. (Raul Volcinschi)
Securitatea i-a sugerat dictatorului să nu mai facă vizite până nu urmau să fie prinși hoții de muniție. Gruparea a fost prinsă și atentatul dejucat. Raul Volcinschi și Viorel Roventiu au fost condamnați la moarte, ceilalți doi, Petre Năstase și Nicolae Scanciu, la câte 20 de ani de închisoare. Căderea regimului comunist din 1989 a făcut ca pedeapsa capitală să nu fie pusă în aplicare.
Procesul soților Ceaușescu a început pe 25 decembrie la ora 13:20 și s-a terminat în jurul orei 14:40. Sentința de condamnare la moarte a fost pronunțată la ora 14:45 și deși verdictul admitea recurs, a fost executată cinci minute mai târziu (14:50), în curtea garnizoanei din Târgoviște, lângă clădirea corpului de gardă.
Unul din avocați motivase că, din moment ce inculpații nu recunosc tribunalul care i-a judecat, nu mai există cale de atac a sentinței, așa că decizia trebuia să devină definitivă. În drum spre locul execuției Nicolae Ceaușescu a exclamat „Puteam fi împușcați fără mascarada asta!”.
Conform statisticilor oficiale, 1142 de persoane şi-au pierdut viaţa la Revoluţie şi 3138 au fost rănite pe teritoriul întregii ţări.
