Viața lui Mihai Eminescu, cel mai mare poet român, a fost studiată de-a lungul vremii de o mulțime de eminescologi. Cu toate că a trăit doar 39 de ani, Mihai Eminescu a avut suficient timp să demonstreză cât a fost de talentat. Despre iubirile poetului s-au scris multe articole, dar puțini sunt cei care știu despre prima dragoste a lui Eminescu.
Cel mai mare poet român s-a născut în Botoșani pe 15 ianuarie 1950. O perioadă s-a crezut că s-a născut la Ipotești pentru că acolo a copilărit. Acesta s-a mutat la Ipotești la vârsta de 2 ani și câteva luni. Puștiul Eminescu s-a îndrăgostit pentru prima dată la vârsta de 6 ani.
„La Ipoteşti, i se declanşează şi primele emoţii erotice, după cum aflăm tot din poezia sa, pentru o fată despre care un cercetător al locului, I.D. Marin, a emis ipoteza că se numea Casandra şi care, stingându-se prea curând, îi incendiază sufletul cu ardoarea primei suferinţe profunde“, afirmă Lucia Olaru Nenati, un cunoscut eminescolog.
Anii au trecut, iar Mihai și Casandra (care erau de aceeași vârstă) se vedeau periodic în vacanțele de vară în care poetul venea de la Botoșani, unde studia, la Ipotești. Pe când aveau 13 ani, cei doi încep o relație adolescentină. Totuși, un an mai târziu, pe când avea 14 ani, Casanda moare din pricina unei boli contagioase. Tânărul Eminescu suferă profund după pierderea Casanderei.
Relația nebună dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle a început în anul 1872, pe meleaguri Occidentale, la Viena. Veronica Micle era măritată încă din anul 1864 cu un profesor universitar din Iași. Relația dintre cei doi a fost scurtă și intensă, însă s-a reaprins în 1879, atunci când soțul Veronicăi Micle, profesorul Ștefan Micle, a murit.
Legătura celor doi poeți nu a fost numai lapte și miere, ba dimpotrivă. Se spune că Veronica Micle îi reproșa marelui poet că nu vine la ea în vizită la Iaşi, după ce acesta alege să se mute la București.
În anul 1881, supărată că duce o relație la distanță, Veronica se mută la Bucureşti şi îi recâştigă iubirea „poetului nepereche”. Tot în această perioadă are și o aventură cu Ion Luca Caragiale pe care avea să o regrete toată viața.
În 1883, Eminescu s-a îmbolnăvit. Ultimii ani din viață au fost un chin pentru autorul „Luceafărului” care suferea de bipolaritate. Ba mai mult, ultimul an și l-a petrecut într-un sanatori de boli psihice din București, Sanatoriul de Boli Mentale al Doctorului Şuţu, de pe strada Plantelor, iar pe 15 iunie 1889, la ora 04:00 dimineaţa se stingea din viață. Cauza oficială a morţii a fost stopul cardio-respirator.
