Antoni Gaudí, arhitectul catalan care a revoluționat arta și arhitectura modernă, a murit în anul 1926 în circumstanțe tragice, departe de gloria cu care este asociat astăzi. Deși astăzi este considerat un geniu al stilului modernist și este celebrat pentru capodopera sa, Sagrada Família, moartea sa a fost marcată de anonimat, neglijență și confuzie — o moarte demnă de un om al străzii, nu de unul dintre cei mai mari creatori ai secolului al XX-lea.
În după-amiaza zilei de 7 iunie 1926, Antoni Gaudí, în vârstă de 73 de ani, mergea pe jos către biserica la care lucrase obsesiv în ultimii ani ai vieții sale: Sagrada Família. În timp ce traversa Gran Via, una dintre arterele principale ale Barcelonei, a fost lovit de un tramvai. Accidentul l-a lăsat inconștient și grav rănit.
Gaudí era cunoscut în ultimii ani ai vieții pentru stilul său de viață extrem de modest. Renunțase la costumele elegante din tinerețe și ducea o viață aproape monahală, dormind într-o cameră simplă din atelierele Sagrada Família, un șantier la acea vreme. Îmbrăcat sărăcăcios și fără acte de identitate asupra lui, Gaudí a fost confundat cu un cerșetor sau un om al străzii de către trecători și șoferul tramvaiului.
Trecătorii nu s-au grăbit să îl ajute. A fost în cele din urmă dus la Spitalul Santa Creu, un spital pentru săraci, fără să primească îngrijiri medicale urgente, tocmai pentru că nu fusese recunoscut de nimeni.
Abia a doua zi, un preot și un colaborator apropiat au reușit să-l identifice pe Gaudí. Era însă prea târziu. Rănile sale erau grave, iar lipsa îngrijirii medicale adecvate imediat după accident i-a fost fatală. Antoni Gaudí a murit pe 10 iunie 1926, la trei zile după accident.
Moartea sa a provocat un șoc în rândul barcelonezilor odată ce identitatea sa a fost cunoscută. Mii de oameni au venit să-și ia rămas bun, iar înmormântarea sa a fost un eveniment major. A fost înmormântat în cripta Sagrada Família, biserica vieții sale, care rămâne până azi neterminată, dar venerată ca una dintre cele mai importante opere arhitectonice din lume. La momentul morții sale, Gaudí construise numai un sfert din ceea ce este astăzi Sagrada Familia.
Moartea lui Gaudí reflectă o ironie crudă: un om care a modelat orașul Barcelona și a influențat arhitectura mondială a fost ignorat și tratat ca un anonim în momentul cel mai vulnerabil. Nu avea avere, nu căuta recunoaștere, și totuși moștenirea sa este uriașă.
Astăzi, milioane de oameni vizitează anual Sagrada Família, iar Gaudí este văzut nu doar ca un simbol al Cataloniei, ci și ca un profet al frumuseții care a murit ca un om uitat — dar care trăiește prin construcțiile care dăinuiesc de sute de ani.
Gaudí a proiectat turnul principal al Sagradei Família, dedicat lui Iisus Hristos, să aibă exact 172 de metri, o înălțime atent calculată astfel încât să nu depășească cel mai înalt punct natural din Barcelona — Muntele Montjuïc, care are 173 de metri.
Gaudí considera că lucrarea omului nu trebuie să depășească lucrarea lui Dumnezeu. Pentru el, natura era creația supremă divină, iar orice construcție realizată de mâna omului trebuia să rămână inferioară acesteia. Astfel, a stabilit ca vârful Sagradei Família să fie cu un metru mai jos decât Montjuïc — un gest de umilință spirituală și respect față de creație.
