Sunt puțini elevii care să meargă de drag la școală. Mulți dintre aceștia nu ratează nicio ocazie să-l înjure pe cel sau pe cei care au inventat școala. Așadar, cine este responsabil pentru crearea sistemului de învățământ?
Conceptul de școală este vechi de mii de ani și a apărut în Antichitate. De fapt, bazele școlii au fost puse de către greci în secolul al IV-lea î. d. Hr. La acea vreme, școala purta denumirea de „akademos”, care în traducere liberă înseamnă „academie”.
Substantivul „școală” provine de la cuvântul latin „schola”, derivat și el la rândul său din greaca antică „scholeion”, de la „schole”. La greci, termenul însemna, culmea, „timp liber”, apoi termenul a evoluat la „locul în care era petrecut timpul liber” și unde se purtau discuții științifice și filozofice.
Poporul bizantin este cel care a inventat școala, asemănătoare cu cea pe care o știm astăzi. Se întâmpla în anul 425. Școlile vremii erau doar școli primare și erau necesare instruirii personalului militar. Odată cu căderea imperiului Bizantin, în anul 1453, s-a prăbușit si sistemul de învățământ.
De ce copiii nu merg vara la școală? De unde provine acest obicei?
Școala obligatorie a devenit comună în părți ale Europei în timpul secolului al XVIII-lea. Primele țări care au obligat elevii să frecventeze cursurile unor școli au fost Danemarca și Norvegia, între anii 1739-1741.
Spre deosebire de alte state europene, România nu se poate mândri cu o istorie îndelungată când vine vorba despre educație. Începutul procesului de formare a statului român modern după Revoluția de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu a dus și la inițierea procesului de construcție a unor sisteme educaționale și de învățământ naționale, proces care s-a desfășurat pe toată perioada secolului al XIX-lea.
Astfel au apărut și s-au dezvoltat diferitele tipuri de instituții de învățământ, cum ar fi școlile elementare, gimnazii, colegii, universități etc. În ajutorul învățământului au venit o serie de legi de organizare și funcționare a acestui sistem (Regulamentul Organic, legea lui Cuza, legile lui Spiru Haret etc.)
