Cine a fost Zavaidoc, lăutarul care umplea restaurantele din București? De ce era poreclit Zavaidoc?

20.03.2021
Cine a fost Zavaidoc, lăutarul care umplea restaurantele din București? De ce era poreclit Zavaidoc?

Muzica lăutărească era genul muzical ascultat în cele mai selecte restaurante din Bucureștiul interbelic. Unul dintre cei mai cunoscuți și vestiți lăutari din acea perioadă a fost Zavaidoc. Pe numele său adevărat Marin Teodorescu, celebrul lăutar a cucerit inimile publicului românesc cu romanţe de neuitat şi cu melodii populare pe care le interpreta într-un stil inconfundabil.

Cine a fost Zavaidoc, celebrul lăutar?

Nascut la 8 martie 1896, la Pitești, Zavaidoc a fost cel de-al doilea copil dintre cei patru ai vestitului violonist-țambalist al vremii, Tănase Teodorescu, și al soției acestuia, Constantina.

Primii pași în tainele muzicale le-a primit de la tatăl său, care i-a cumpărat o chitară. Din păcate, pe când avea doar 13 ani, tatăl lui Zavaidoc a decedat, astfel că a fost nevoit să închege o mică formație alături de fratele său Vasile și de sora lui Zoe, pe care a denumit-o simplu „Frații Teodorescu”: Vasile – vioară, Zoe – acordeon și Marin – chitară și voce.

În anul 1916, Marin a plecat în Armată, iar peste doi ani s-a înrolat voluntar, împreună cu fratele său Vasile, în Regimentul 44 Infanterie, in timpul Primului Război Mondial.

În această perioadă i-a încântat cu muzica sa lăutărească pe ofiţerii din serviciul militar, iar generalul Traian Moșoiu, care era un mare iubitor al muzicii populare româneşti,

De altfel, numele de „Zavaidoc” l-a căpătat în timpul războiului din partea comandantului său, generalul Traian Moşoiu. Acesta era un mare iubitor al cântecelor populare româneşti, iar când l-a auzit cântând, l-a botezat „Zavaidoc” după denumirea regională străveche de „zavaidoacă”, adică „năbădăioasă”, ”neastâmpărată”, ”om pus pe veselie și pe nebunii”.

După încheierea războiului, Zavaidoc s-a stabilit definitiv la București unde a început să ia lecții de canto de la profesorul Dimitrie Cutavas, iar mai târziu de la tenorul Dumitru Mihăilescu-Toscani. Datorită registrului înalt al vocii pe care l-a avut nativ și al forței vocii de-a dreptul impresionantă, Zavaidoc a primit propunerea de la cel de-al treilea profesor să devină tenor, la Opera Română, însă a refuzat.

„Să mănânci peşte batog/ Şi să-ţi cânte Zavaidoc”

După o perioadă, Taraful Zavaidoc şi-a reluat activitatea artistică într-o formula care îl includea și pe soțul Zoiei, grecul Tănase Perlidius, care cânta la clarinet. Nu a trecut multă vreme și muzica formației avea să ajungă celebră atât în toată țara, cât și dincolo de granițele României.

Melodii de neuitat, câștiguri de milioane de lei

Primul contract semnat de Zavaidoc datează din anii 1925-1926, atunci când Casa de discuri Columbia a înregistrat peste 30 de discuri de vinil. De pe aceste albume făceau parte melodii celebre precum ”Cântecul lui Zavaidoc”, ”De când m-a aflat mulțimea”, ”Dragostea e ca o râie”, ”Foaie verde spic de grâu”, ”Mărie și Mărioară” sau ”Pe deal, pe la Cornățel”. Aceste melodii de neuitat i-au adus câștiguri de milioane de lei.

Pe la începutul anilor ’30, Zavaidoc umplea până la refuz renumitele restaurante bucureştene „Vişoiu”, la „Kiseleff”, „Carpaţi”, sau „La cotitură”, unde câştiga sume uriaşe de bani.

„Când cânta «Maria neichii, Marie»… ehe… plângea lumea… şi plâng şi eu acum… Cânta multe cântece.:«De când ne-a aflat mulţimea», cânta şi romanţe, cântece de petrecere, cânta de toate… El încheia programul. Ridica sala-n picioare. Era un bărbat cuminte, la locul lui, iubit de public şi de femei. Nu era înalt. Era arătos”, spunea despre Zavaidoc, Florea Voinicilă, violonist în taraful celebrului lăutar, citat de Historia.ro.

Stația Zavaidoc

Cum ar fi ca astăzi, o stație de tramvai să poarte numele unui lăutar sau a unui manelist? Se spune că localul ”Cireșica”, situat lângă Grădina Cișmigiu, ajunsese să fie atât de cunoscut datorită muzicii lui Zavaidoc încât cei care călătoreau cu tramvaiul denumiseră staţia „Zavaidoc”.

În anul 1937, Zavaidoc a ajuns să cânte la Paris, unde a făcut parte din delegaţia țării noastre participantă la Expoziţia Universală unde se adunau cei mai mari artişti ai vremii din toată lumea. Mai mult decât atât, el a fost invitat pe sume mari de bani pentru a cânta în restaurante renumite djn Ungaria, Bulgaria, Franţa şi Cehoslovacia.

Zavaidoc, Don Juan-ul muzicii lăutărești

Bogat și, se spune, foarte chipeș, Zavaidoc era foarte curtat de femei. De aceea, el s-a căsătorit destul de târziu la vârsta de 43 de ani. Aleasa inimii sale a fost Constanţa, o fată mai mică decât el cu 15 ani, cu care a avut două fete, Constanţa (născută la 9 noiembrie 1940) şi Niculina (născută la 26 noiembrie 1944), dar şi un băiat, care a fost botezat… Zavaidoc (născut la 26 ianuarie 1942).

Se spune că, la naşterea primului său copil, Zavaidoc a fost atât de fericit, încât a străbătut oraşul Piteşti de la un capăt la celălalt într-o sanie care era ticsită cu sticle de şampanie și a ciocnit cu toți oamenii pe care i-a întâlnit.

În 1943, a primit ordin de concentrare la o unitate din Târgovişte, unde s-a îndrăgostit lulea de o fată superbă, pe nume Tuca. Din cauza acesteia, artistul a fost la un pas de divorț.

În timpul bombardamentelor de la 4 aprilie 1944, casa lui Zavaidoc din zona Gării de Nord este distrusă, iar sora sa Zoe este omorâtă, toți cei cinci copii ai acesteia rămânând în grija cântărețului.

De aici, au inceput problemele pentru artist. Onorariile încasate nu mai acopereau nevoile familiei sale, soţia plus trei copii, şi nici pe cele ale celor cinci nepoţi care i-au rămas în grijă.

Zavaidoc s-a îmbolnăvit grav şi a fost internat la Spitalul Filantropia din București în ultima zi a aceluiași an, medicii diagnosticându-l cu „nefrită galopantă”. Ulterior, starea lui de sănătate s-a agravat, a orbit, iar după nici două săptămâni, în ziua de 13 ianuarie 1945, a încetat din viață.

Marin Teodorescu, alias Zavaidoc, a intrat în galeria celor mai mari şi mai celebri lăutari ai ţării noastre din toate timpurile, galerie din care mai fac parte Barbu Lăutarul, Cristache Ciolac, Grigoraş Dinicu, Sava Pădureanu, Nicu Stănescu, Petrică Moţoi, Fărâmiţă Lambru şi Ionel Budişteanu.

Foto: Wikipedia

Cele mai noi articole
E adevărat că în perioada interbelică țăranii români dormeau cu animalele în casă?
E adevărat că în perioada interbelică țăranii români dormeau cu animalele în casă?
Românii au fost dintotdeauna un popor de oameni harnici, muncitori, puțin educați, specializați mai ales în muncile agricole și în crescutul animalelor. În perioada interbelică, românii au... citește tot
Care este singura mănăstire din țară cu altarul spre sud?
Care este singura mănăstire din țară cu altarul spre sud?
România este considerată una dintre țările mai sărace din lume, însă din punct de vedere spiritual țara noastră se situează aproape de vârf. Românii sunt un popor credincios și se pot... citește tot
E adevărat că dacă alergi prin ploaie te uzi mai mult decât dacă mergi la pas?
E adevărat că dacă alergi prin ploaie te uzi mai mult decât dacă mergi la pas?
Ploaia este un fenomen natural care dă multe bătăi de cap oameniilor. Foarte multe persoane sunt prinse, în decursul vieții, neechipate corespunzător, și de multe ori sfârșesc udate până... citește tot