Cine a fost primul Primar al Bucureștiului? Ce realizări a avut acesta?

Primar al Bucureștiului. Funcția de primar al Capitalei României este una mult râvnită de către oamenii politici. Astăzi, Bucureștiul are, în mod oficial, aproape două milioane de locuitori, și este unul dintre cele mai importante orașe din sud-estul Europei. Totuși, cine a fost primul primar al Bucureștiului?

Cine a fost primul Primar al Bucureștiului?

Primul primar al Bucureștiului a fost generalul Barbu Vlădoianu. Acesta și-a început primul mandat de primar de pe 7 august 1864 și a deținut funcția până pe 14 octombrie 1865. Al doilea mandat al său a început în decembrie 1872 și a durat până pe data de 31 mai 1873.

Ce a făcut Barbu Vlădoianu pentru București? Generalul a desființat morile de apă de râul Dâmbovița și a proiectat un sistem de canalizare a râului pentru a împiedica inundațiile constante care aveau loc în București. Totodată, Vlădoianu a pornit construcția a patru poduri de fier peste râul Dâmbovița.

Articole recomandate

De ce este București capitala României?

Cum s-a făcut împărțirea pe Sectoare în București?

Tot Vlădoianu a venit cu ideea organizării primului corp de pietrari care să se ocupe cu pietruirea străzilor din București. Prima stradă pavată cu piatră cubică de granit din Capitală a fost fosta stradă „Pensionatului”, din Centrul Vechi al Capitalei. Granitul era special adus din Belgia.

În cel de-al doilea mandat al său, Vlădoianu creează Oficiul Stării Civile. Până atunci, actele de cununie, botez şi cele de deces erau păstrate numai la biserici.

Între 21 februarie 1859 și 3 mai 1859, Barbu Vlădoianu a ocupat funcția de ministru de război (al Apărării Naționale).

Barbu Vlădoianu a murit în anul 1876, la vârsta de 64 de ani, și a fost înmormântat la cimitirul Bellu din București. În prezent, o stradă din Sectorul 1 al Capitalei îi poartă numele.

Când a fost ales București drept Capitala României?

În anul 1659, Bucureştiul devine în mod oficial capitala Ţării Româneşti, sub domnia lui Gheorghe Ghica. Bucureștiul era, la acea vreme, cel mai mare târg din țară, iar acesta era locul unde își dau întâlnire negustorii greci cu cei români. Totodată, aici exista și un mare târg de vite, o atracție a vremii. Bucureştiul se afla chiar la marginea pădurii şi începutul câmpiei, astfel încât se făceau schimburi de produse specifice celor două zone.