Gheorghe Grigore Cantacuzino a fost urmașul unei vechi familii nobile grecești despre care s-a vorbit pentru prima dată în documente la începutul secolului al XVII-lea.
Acesta a moștenit o uriașă avere a neamului său străvechi și a avut imensa responsabilitate de a o păstra. Nu numai că a păstrat-o, el a făcut mai mult de atât, a înmulțit-o din belșug. Averea sa impresionantă a determinat poporul să îl numească pe Cantacuzino: Nababul.
Gheorghe Gr. Cantacuzino s-a născut în 1833, în București, atunci în Țara Românească. Primii ani de școală i-a început la București, continuându-și studiile la Paris ca majoritatea tinerilor din familiile bogate.
La 20 de ani, a obținut la Paris titlul de doctor în științe juridice și s-a întors în București. A profesat ca judecător la Tribunalul Ilfov și a fost consilier la Curtea de Apel București. A fost împotriva politicii lui Alexandru Ioan Cuza și a demisionat, ulterior, a făcut parte și din „monstruoasa coaliție”, alianța dintre conservatori și liberali în scopul îndepărtării domnitorului român.
Gheorghe Cantacuzino a ocupat fotoliul de primar al Bucureștiului din mai 1869 până în ianuarie 1870 şi din martie 1913 până în decembrie 1913. El a rămas în istorie și a impresionat locuitorii capitalei când a renunțat la salariu și a donat banii pentru construirea fântânii de pe Dealul Filaret, lucrare semnată de Karl Storck.
La 16 martie 1866, când în fruntea Bucureştiului era Dumitru C. Brătianu îl regăsim pe Gh. Cantacuzino ca membru în Consiliul Comunal de la acea vreme alături de alţi viitori primari. Anul 1869 este marcat de înfiinţarea unor linii de transport prin Bucureşti, scrie adevărul.ro.
Tot în mandatul lui Cantacuzino, a fost pavată Calea Mogoșoaiei (Pod Mogoșoaia, azi Calea Victoriei) cu piatră cubică, s-a deschis Bulevardul Regina Elisabeta Doamna între Calea Mogoşoaiei şi Brezoianu și înființat reţeaua liniilor de tramvai electric care ajungea, la vremea sa, la 14 kilometri şi cu un personal de 250 de oameni.
Ales ministru al Lucrărilor Publice, acesta a susținut și cu fonduri proprii proiectul statului de a realiza rețeaua de căi ferate. De asemenea, în timpul Războiului de Independență din anul 1877, armata română a primit ca donație din partea nababului 50.000 de lei și cereale. Acest gest a fost recompensat de Regele Carol I printr-o scrisoare de mulțumire.
Deși era foarte bogat, Cantacuzino nu umbla niciodată cu bani în buzunare, avea cu el doar cheile de la cuferele unde își ținea impresionanta avere. De multe ori era pus în situația de a cere birjarilor să noteze cât datorează urmând să achite mai târziu. Cu toate că acesta plătea, oamenilor nu le-a luat mult timp până l-au catalgat ca fiind zgârcit.
Impresionanta clădire din București a fost ridicată pe un vechi teren al familiei Cantacuzino. Gheorghe Cantacuzino a vrut să ridice aici un palat care să impresioneze prin splendoarea sa. Construcția a fost făcută dupăă planurile arhitectului Ioan D. Berindey în stil baroc francez.
Inaugurarea a fost făcută în 1903, iar după zece ani, într-o zi de primăvară, Nababul a murit într-una dintre camerele elegantului său palat.
Clădirea a fost moștenită de Mihai, fiul lui Cantacuzino, care a decedat în anul 1929 și prin testament a lăsat-o soției sale Maruca. Aceasta s-a căsătorit în 1939 cu George Enescu și astăzi, în palat, se află Muzeul Național „George Enescu”.
Foto: descoperă.ro
