Constantin Cantacuzino s-a născut la 1639 și a murit la 7 iunie 1716. Acesta a fost un reprezentant de seamă al umanismului și boier în Țara Românească. A urmat studiile la la Constantinopol și Universitatea din Padova, fiind pasionat de istorie și geografie. Toată viața sa a fost un luptător împotriva Imperiului Otoman și a dorit cu ardoare apropierea de Rusia.
Stolnicul Cantacuzino s-a născut la Târgoviște și a fost al treilea fiu al postelnicului Constantin Cantacuzino și al Elinei Cantacuzino. Tatăl avea origini grecești cu ascendențe imperiale, în timp ce mama sa era rudă cu domnul Radu Șerban, succesorul lui Mihai Viteazul la tronul Țării Românești.
Datorită studiilor realizate peste hotare acesta a învățat bine limba italiană și latină, dar și cultura grecească. În anul 1672 stolnicul Cantacuzino este întemnițat la ordinul lui Grigore I. Ghica. Tot din ordinul lui Ghica, în anul 1662, tatăl stolnicului Cantacuzino este ucis. Șerban, fratele lui Cantacuzino, trage multe spori și reușește să îl elibereze pe acesta și îl duce la Constantinopol.
Cu toate acestea linia politică a lui Cantacuzino a fost una împotriva Imperiului Otoman și a pledat pentru apropierea de Rusia și Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană. Stolnicul ajutat decisiv la răsturnarea lui Constantin Brâncoveanu, pentru a sprijini urcarea pe tron a propriului fiu, Ștefan Cantacuzino.
În anul 1716, în noaptea de 6 spre 7 iunie, Constantin Cantacuzino și fiul său Șerban sunt capturați de turci și executați la Constantinopol, fiind acuzați de colaborare cu austriecii.
Constantin Cantacuzino a realizat, împreună cu Ion Comnen, harta Valahiei. Documentul de o importanță foarte mare pentru istoria României, prezintă felul cum erau așezate puterile în acea perioadă. Cantacuzino este și autorul unei istorii neterminate a Țării Românești, în care a încercat să umple lacuna de cunoștințe despre istoria timpurie a românilor.
Foto: ro.wikipedia.org
