Ecaterina Teodoroiu (1894-1917), una dintre cele mai venerate figuri din istoria militară a României, s-a născut în 1894 la Vlădeni, un sat de lângă Târgu Jiu, în nordul Olteniei. A studiat la Târgu Jiu și București pentru a deveni profesoară și s-a alăturat mișcării cercetași în 1913.
Când România a intrat în conflagrația împotriva Puterilor Centrale în anul 1916, fratele său a fost ucis. Motiv pentru care și-a depus cererea pentru a se înrola ca soldat. Inițial cererea i-a fost respinsă, însă datorită perseverenței sale, într-un final ea a fost acceptată și a avea să devină în luptele românilor, „Eroina de la Jiu” și nu, numai.
Că a fost o adevărată eroină a neamului românesc întreaga lume o cunoaște, însă puțini oameni știu că aceasta avea un talisman la care nu a renunțat nici măcar atunci când era rănită pe patul de spital. Este vorba despre arma sa pe care o mânuia cu foarte mare precizie. Potrivit istoricului gorjean Gabriel Sarcină, Ecaterina Teodoroiu a fost văzută de căpitanul Liviu Teiuşanu cum îi prezenta fratelui ei arma din dotare.
„(…) am întâlnit în drum pe domnişoara Teodoroiu cu fratele ei, care tocmai îi arăta cum se încarcă o armă, ochirea şi punerea baionetei. Se poate constata că din acest moment eroina noastră nu s-a mai despărţit de propriul ei talisman”, a povestit căpitanul Liviu Teiuşanu, potrivit istoricului Gabriel Sarcină, scrie adevărul.ro.
Așa cum am amintit mai sus, atunci când se afla rănită pe patul de spital, Ecaterina Teodoroiu avea lângă ea arma și a primit o propunere de a o expune la un viitor muzeu. Răspunsul acesteia a fost absolut halucinant.
„Asta niciodată! Poate după moartea mea. Cu ea am venit de pe plaiurile mele gorjene unde am început luptele şi cu ea voi să mor, nu aici printre răniţi, ci colo, în faţa inamicului. E cea mai dreaptă răsplată ce mi se poate da”, a mai menţionat Gabriel Sarcină, potrivit sursei mai sus menționate.
Multă vreme s-a zvonit că „Eroina de la Jiu” a luat arma din cui înainte de a pleca la război, însă lucrurile nu au fost deloc așa. Ea a luat arma din mâinile unui ostaș căzut la datorie. Acel ostaș era chiar fratele ei, Nicolae. Acest lucru scoate în evidență iubirea ei pentru armă și de ce a purtat-o ca pe un talisman toată viața ei.
În seara zilei de 22 august, în cursul unui atac declanșat de Regimentul 40 Rezervă german și respins de trupele române, Ecaterina Teodoroiu cade eroic, împușcată în cap, în fruntea plutonului pe care îl comanda ca sublocotenent. O altă versiune susține că sublocotenentul ar fi fost împușcat în piept.
