Marele actor Ion Besoiu a rămas în memoria cinefililor din România mai ales prin rolul căpitanului de vas Anton Lupan din serialul de televiziune „Toate pânzele sus”, după romanul omonim al lui Radu Tudoran. Are o filmografie impresionantă, dar și roluri în teatru, la „Bulandra”, unde a fost și director. Dar ceea ce nu se cunoaște despre el este că debutul artistic a avut loc pe scena teatrului din Sibiu, orașul său natal, actualul teatru „Radu Stanca”, și că porecla care l-a însoțit în primii ani de activitate a fost Jimmy.
Așadar, Jimmy Besoiu s-a născut la Sibiu în 11 martie 1931. A fost membru al cenaclului literar al liceului „Gheorghe Lazăr” din orașul natal, unde citea poezii din compoziția proprie. Atunci l-a întâlnit pe cel care avea să-i devină mentor: dramaturgul, poetul și regizorul Radu Stanca. Începând cu vârsta de 18 ani a interpretat diferite roluri pe scena sibiană; primele în piese scrise de dramaturgi sovietici, obligatorii în repertoriul fiecărui teatru din România anilor ’50 și ’60. Dorința de afirmare pe plan național nu l-a părăsit niciodată, astfel că în 1964, pe când avea 33 de ani, a plecat la București, după ce jucase deja primele roluri în filme. Cele mai semnificative au fost cele din „Setea” în regia lui Mircea Drăgan și „Tudor” în regia lui Lucian Bratu. ion-besoiu-filmografie.
Cu „Tudor” a fost inaugurată în cinematografia românească ceea ce s-a numit atunci EPOPEEA CINEMATOGRAFICĂ NAȚIONALĂ.
De la roluri în piese de teatru obscure precum „John, soldatul păcii” scrisă de autorul sovietic Iuri Krotkov, a trecut la partituri mai serioase: iubitul surorii celei mici, Irina, din piesa lui A. P. Cehov – „Trei surori”; iubitul fiicei avarului Harpagon din piesa omonima a lui Molière. Cu acest rol a început cariera de june prim a lui Jimmy Besoiu în teatru și film. Așa că a obținut rolul titular, cel al lui Harap Alb, din dramatizarea basmului lui Ion Creangă.
Iată-l!
Au urmat roluri mai mici sau mai mari din „Casa inimilor sfărâmate” de G. B. Shaw, „Citadela sfărâmată” de Horia Lovinescu, „Bolnavul închipuit” de Molière, „Moartea unui comis voiajor” de Arthur Miller. A început să cocheteze și cu regia de teatru. Spectacolul cu piesa „Zboară cocorii” realizat după celebrul film sovietic premiat la Festivalul de la Cannes Zboara cocorii a fost regizat pe scena sibiană de un Ion Besoiu în vârstă de doar 27 de ani.
În paralel cu toate rolurile din teatru, Besoiu, ca și alți actori din provincie, își încercau norocul și în film și sperau să prindă un casting la studiourile din Buftea. Pe atunci se turnau multe filme, majoritatea de propagandă, dar și numărul actorilor era cu mult mai mic decât cel de astăzi, astfel că le era mai ușor să fie distribuiți. Bugetele alocate producției de filme erau generoase. Între scenariștii preferați de regim se numărau Titus Popovici, Petre Sălcudeanu sau Francisc Munteanu. Acțiunea filmelor se desfășura fie pe șantierele patriei socialiste, fie la C.A.P.-uri. Besoiu a interpretat în tinerețe atât personaje negative în film: un fost pușcăriaș sau un fost legionar, cât și pozitive: haiduci sau căpitani ai voievozilor din Țările Române.
Cât despre acuzațiile care i s-au adus privind colaborarea cu fosta Securitate, activitatea politică a venit mult mai devreme, actorul înregimentându-se cu sârg în Partid încă de la vârsta de 18 ani. Poate că ar trebui să acordăm azi circumstanțe atenuante lui și altora care au făcut pactul cu autoritățile, fiindcă altfel nu se puteau afirma. Într-un interviu a declarat:
N-are rost să facem procesul trecutului. N-are rost să acuz pe nimeni, toți am pus rahat pe clanță. Doar că unii sunt acum mai rezistenți. (Ion Besoiu)
Sursă foto: europafm.ro
