Limba română este plină de cuvinte care pot explica simplu o situație sau un eveniment, mulți dintre termeni fiind împrumutați din alte limbi. Termenul „tabu” se încadrează în această situație și are o semnificație mai largă care poate acoperi fel de fel de activități. Foarte mulți oameni folosesc acest cuvânt fără să știe cum a apărut și care este semnificația lui completă. În rândurile de mai jos însă vom explica totul foarte simplu.
Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, cuvântul „tabu” este definit ca o „interdicție cu caracter sacru din societățile primitive, a cărei încălcare atrage automat sancțiuni severe. 2 (Fig) Obiect a cărui atingere este interzisă. 3 (Fig) Persoană, problemă etc. despre care nu se discută din superstiție sau din pudoare. 4 Ceea ce nu poate fi abordat sau modificat. 5 (Lin) Evitare a folosirii unui cuvânt și înlocuire a lui cu altul, din superstiție sau din pudoare. 6 Interdicție de limbaj. 7 Interdicție rituală. 8 Ceea ce este considerat sacru și în mod sacramental inhibitoriu în religiile polineziene. 9 Situație, obiect, timp, loc, persoană, funcție făcând obiectul unei credințe sau al unor practici religioase”.
Tabu este la bază un cuvânt religios, care provine din Melanezia, o regiune care cuprinde mai multe insule din Oceanul Pacific. Termenul a fost adus în Europa de exploratorul James Cook (27 octombrie 1728 – 14 februarie 1779) și se referă la o serie de interdicții pe care le-a văzut.
De exemplu, orgia este o practică sexuală văzută ca fiind tabu în multe culturi din lume. Același lucru se poate spune și despre incest. Cu toate că lumea a evoluat și s-a dezvoltat, în toate planurile, multe lucruri au rămas interzise. În trecut, termenul avea mai mult semnificații mistice și oamenii de rând respectau cu strictețe ceea ce nu era permis.
Tabu era un ansamblu de interdicții rituale care au scopul de a preveni efectele primejdioase ale unei contagiuni magice, împiedicând orice contact între un lucru sau o categorie de lucruri unde se presupune că se află un principiu supranatural și altele care nu au caracter sau nu îl au în același grad, a afirmat filozoful și sociologul francez Émile Durkheim, potrivit Wikipedia.org.
Cine încălca o situație tabu avea de suferit sancțiuni puternice din partea societății. Multe culturi din lume au crezut, de-a lungul timpului, că atunci când lucrurile nu mergeau bine erau pedepsite de divinitate, fiindcă încălcaseră o situație tabu. Odată cu trecerea timpului lucrurile s-au mai schimbat, însă termenul își păstrează forța de exprimare și de interdicție.
Foto: convorbiri.ro
