În vechiul obicei evreiesc, un an sabatic era o perioadă care venea o dată la șapte ani, în care, în cinstea lui Dumnezeu, pământul era lăsat să rămână nepoluat, datoriile erau remise și sclavilor li se dădea libertate. Cu alte cuvinte, era un moment în care se trăgea linie și oamenii aveau parte de un nou început.
Astăzi, această noțiune poate reprezenta o perioadă de concediu plătit acordat de obicei cadrelor universitare, astfel încât aceștia să se poată angaja în activități de cercetare științifică și de perfecţionare fără sarcini didactice.
Într-un sens mai larg, un an sabatic este înțeles ca o pauză în care se pot încerca noi activități sau hobby-uri și interese care au fost lăsate deoparte în favoarea unei cariere mai convenționale. Deci, poate fi o oportunitate de dezvoltare atât profesională, cât și personală (dacă aceste două dimensiuni pot fi separate). Un om care are parte de un an sabatic are o șansă de a lăsa în urmă cerințele și îndatoririle locului de muncă, de a-și aduna gândurile și de a privi mai atent aspectele vieții și muncii sale.
În Italia, anul sabatic a fost recunoscut ca parte a vieții profesionale datorită legii 53 din anul 2000. Această lege permite atât angajaților privați, cât și publici cu o vechime de minim 5 ani în organizația lor actuală să solicite un an sabatic. Cu toate acestea, fiecare contract colectiv din Italia va avea propriile cerințe specifice, în funcție de sectorul de activitate.
Pentru a putea lua un an sabatic, angajații italieni sunt obligați să trimită un plan la compania lor în care să prezinte exact modul în care intenționează să-și petreacă timpul. Pe baza acestui plan, compania va decide dacă acceptă sau nu cererea (fără nicio obligație față de angajat), scrie Morning Future.
Totuși, în timpul anului sabatic, nu poate fi întreprinsă nicio muncă plătită. Pentru a-i ajuta să-și pună planurile în aplicare, este posibil ca lucrătorii să solicite un avans din indemnizația de concediere (în Italia, angajatorii trebuie să plătească o indemnizație de încetare tuturor angajaților).
Anul sabatic este clasificat drept concediu fără plată, nu se plătesc contribuții la asigurările sociale, nu se acumulează ani de vechime și nici dreptul la concediu. Este o pauză completă de la muncă. Locurile de muncă sunt menținute deschise pentru când angajații revin și compania poate angaja pe altcineva doar pentru perioada de absență.
Unul dintre avantajele unui an sabatic este libertatea unei persoane de a se concentra pe propriile priorități și a umple eventualele lacune de competențe. De exemplu, perfecționarea utilizării software-ului sau îmbunătățirea cunoștințelor dintr-un domeniu legat de profesia sa.
În al doilea rând, un an sabatic este o șansă de a deveni mai responsabil. Nu în sensul de „a crește”, ci mai degrabă luând propriile decizii și trăind cu consecințele acestor alegeri. Este o abordare care îl obligă pe sabatic să devină destul de independent, mai ales față de mediul tipic de lucru: birou, colegi, șefi, termene limită.
Acesta lasă totul în urmă, prioritatea fiind acum dezvoltare abilităților personale într-o călătorie care poate fi întreprinsă într-adevăr în mod colectiv, atâta timp cât își atinge obiectivul de a-și crește valoarea pe piața muncii.
Foto: Depositphotos.com
