CT și RMN sunt utilizate pentru a captura imagini din corpul nostru. Cea mai mare diferență este că RMN-urile (imagistica prin rezonanță magnetică) folosesc unde radio, iar scanările CT (tomografie computerizată) folosesc raze X.
Deși ambele prezintă un risc relativ scăzut, există diferențe care pot face din fiecare o opțiune mai bună în funcție de circumstanțe.
Folosind unde radio și magneți, RMN-urile sunt folosite pentru a investiga anatomia și procesele fiziologice ale organismului uman. Acestea sunt frecvent utilizate pentru a diagnostica probleme la articulații, creier, încheieturi, glezne, sâni, inimă sau vase de sânge.
Undele radio sunt transmise către un receptor din aparat, care este tradus într-o imagine a corpului care poate fi utilizată pentru diagnosticarea problemelor. Aparatul RMN scoate un sunet destul de tare. De obicei, se oferă dopuri pentru urechi sau căști pentru a face zgomotul mai suportabil. Mai mult de atât, este foarte important ca pacientul să stea nemișcat.
O scanare CT este o formă de radiografie care implică un aparat mare de raze X. Scanările CT sunt uneori numite scanări CAT.
O scanare CT este de obicei utilizată pentru fracturi osoase, tumori, monitorizarea cancerului sau pentru a constata dacă există sângerări interne. În timpul unei scanări CT, pacientul stă întins pe o masă. Aparatul se deplasează și prin scanarea CT se fac fotografii în secțiune transversală în interiorul corpului.
Computerele CT sunt utilizate pe scară largă mai mult decât RMN-urile și sunt de obicei mai puțin costisitoare. Totuși, RMN-urile sunt considerate superioare în ceea ce privește detaliile imaginii. Cea mai notabilă diferență este că scanările CT utilizează raze X, în timp ce RMN-urile nu.
Ambele scanări CT și RMN prezintă unele riscuri atunci când sunt utilizate. Riscurile se bazează pe tipul de imagistică, precum și pe modul în care este realizată imagistica. Riscurile scanării CT fac rău copiilor nenăscuți, au o doză mică de radiații și pacienții pot avea reacții la utilizare soluțiilor necesare investigațiilor.
Riscurile RMN includ posibile reacții la metale din cauza magneților, zgomotele puternice de la aparat pot cauza probleme de auz, temperatura corpului poate crește în timpul RMN-urilor lungi sau claustrofobie.
Medicul ar trebui anunțat neapărat dacă pacientul are implanturi, cum ar fi articulații artificiale, implanturi oculare sau un stimulator cardiac.
Atât RMN-urile, cât și scanările CT pot vizualiza structurile interne ale corpului. Cu toate acestea, o scanare CT este mai rapidă și poate oferi imagini ale țesuturilor, organelor și structurii scheletice.
Un RMN este foarte abil în capturarea imaginilor care îi ajută pe medici să stabilească dacă există țesuturi anormale în corp. RMN-urile sunt mai detaliate în imaginile lor.
Medicul este singurul care poate recomanda pe baza simptomelor pacientului, dacă ar trebui să facă investigații la un RMN sau la un CT, potrivit HealthLine. Dacă este nevoie de o imagine mai detaliată a țesuturilor moi, ligamentelor sau organelor, medicul va sugera în mod obișnuit un RMN. Astfel de cazuri includ hernii de discuri, ligamente rupte sau probleme cu țesuturile moi.
Dacă este nevoie de o imagine generală a unei zone precum organele interne sau din cauza unei fracturi sau a unui traumatism cranian, în mod obișnuit va fi recomandată o scanare CT.
Atât scanările CT, cât și scanările RMN prezintă un risc relativ scăzut. Ambele oferă informații importante pentru a ajuta medicul să pună un diagnostic corect. Pacientul trebuie să pună întrebări și să discute orice îngrijorare cu medicul, astfel încât să poată fi confortabil cu alegerea pe care o recomandă.
Foto: Pexels.com
