Limba și literatura română este una complexă. În literatură găsim autori celebrii, care au scris istorie și au modernizat vorbirea. Creațiile lor au depășit granițele timpului și au dezvoltat gândirea și concepția oamenilor față de ceea ce îi înconjoară.
Liviu Rebreanu, Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Mircea Eliade, Marin Preda, I. L. Caragiale și mulți alții au scris fiecare câte o pagină de istorie proprie, care a demonstrat geniul lor literar.
Conform definiției, nuvela este o specie a genului epic în proză, de dimensiuni medii, cu un singur fir narativ.
Dacă este să dezvoltăm, o nuvelă se găsește între schiță și roman. Aceasta are un singur conflict, unde găsim puține personaje. Evenimentele urmăresc firul narațiunii, care are o intrigă riguros construită, accentul fiind pus mai mult pe definirea și caracteristicile personajului decât pe acțiune.
Termenul provine din franceză (nouvelle) și înseamnă „noutate”. Creatorul de nuvele este o persoană cu o imaginație bogată, care prin scrierile sale poate capta cititorul în Universul gândit și creat de el.
Nuvelistul poate să aleagă subiecte interesante, să le adapteze cu abilitate scopurilor sale și, mai ales, să imprime semnătura de neșters a stilului, culturii și artei lui asupra unei materii care, înainte să încapă pe mâinile sale, fie nu avea o fizionomie proprie, fie avea una foarte diferită, l-a descris pe creatorul de nuvele Di Francia, un teoretician literar italian.
Potrivit specialiștilor în critica literară există mai multe tipuri de nuvele, după cum urmează: nuvele istorice, psihologice, fantastice, filozofice și anecdotice.
Totodată, nuvelele pot fi clasificate și după curentele literare în care se înscriu ca formulă compozițională, ele putând fi: renascentiste, romantice, realiste și naturaliste.
O nuvelă clasică are o schiță care implica patru timpi. Astfel, se începe cu:
1. Prezentarea locației și creionarea personajelor.
2. Acțiunea principală se modifică în urma unui eveniment.
3. Mai multe acțiuni sunt puse în pericol de acest eveniment cheie.
4. Finalul are un deznodământ care stabilește noua realitate.
Cele mai bune exemple de nuvele din literatura românească sunt: „Alexandru Lăpușneanu” de Costache Negruzzi, „Moara cu noroc” de Ioan Slavici și „În vreme de război” de I. L. Caragiale.
Foto: Pexels
