Costache Negruzzi a fost unul dintre cei mai renumiți scriitori români. Acesta a fost membru fondator al Academiei Române și o figură importantă în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, fiind director al departamentului finanțelor, deputat și epitrop la Sf. Spiridon.
Operele lui Costache Negruzzi sunt numeroase și au rămas în istorie, însă lucrarea „Alexandru Lăpușneanu” este cea mai importantă dintre acestea. Nuvela a fost publicată în anul 1840, în primul număr al revistei ieșene „Dacia Literară”.
Nuvela „Alexandru Lăpușneanu” a fost structurată în patru părți, după cum urmează:
Alexandru Lăpuşneanu a fost de două ori domn al Moldovei. Prima dată, în perioada septembrie 1552-noiembrie 1561. Lăpușneanu a revenit pe tron cu ajutorul turcilor în martie 1563. Acesta și-a încheiat domnia în 1568, fiind răpus de o boală genetică.
Alexandru Lăpuşneanu s-a răzbunat, într-un mod brutal, pe boierii care l-au trădat. Imediat după ce a fost instalat domn, acesta i-a adunat pe cei 47 de boieri într-o încăpere, i-a pus la masă și i-a ospătat. Într-un moment bine ales, mercenarii domnitorului i-au înjunghiat și decapitat pe toți cei 47 de boieri. Un adevărat măcel la Curtea Regală.
Opera este plină de fraze care au făcut deliciul cititorilor. De exemplu, citatul „Proști, dar mulți” face parte din capitolul trei al nuvelei „Capul lui Moțoc vrem” și evidențiază mojicia boierilor care ar fi omorât o mulțime întreagă de oameni doar ca să își mențină privilegiile.
Nuvela „Alexandru Lăpușneanu” are ca figură principală pe domnitorul Moldovei, Lăpușneanu, care pare a fi o proiecție a realității de la acea vreme.
Foto: Wikipedia
