În matematică, numerele naturale sunt numerele întregi pozitive (1, 2, 3, …), de asemenea acestea se clasifică în numere pare și numere impare. În alte contexte, de exemplu în teoria mulțimilor sau în teoria grupurilor, 0 este primul număr natural.
Numerele naturale au două utilizări importante: sunt folosite pentru numărare („sunt 3 cărți pe birou”) și pentru aranjarea în ordine a unei colecții de obiecte („obiectul numărul 1”, „obiectul numărul 2” etc.).
Disciplina care studiază proprietățile numerelor naturale cu privire la divizibilitate este teoria numerelor. În cadrul matematicii apartenența lui 0 la numerele naturale, este contestată, fiind acceptată în algebră și teoria mulțimilor, dar nu în analiză matematică.
Numerele naturale își au originea în cuvintele folosite pentru a număra obiecte. Începând din copilărie numărăm obiecte abstracte, cum ar fi degetele, bilele, alunele etc. Oamenii învață repede, dacă nu în mod natural, să le numere. Se spune că matematicianul și logicianul german Leopold Kronecker (1823–1891) a spus: „Dumnezeu a creat numerele naturale; restul este opera omului.”
De exemplu, numărarea unui grup de obiecte este un proces de a le pune într-o corespondență unu-la-unu cu numerele naturale. Nimeni nu începe numărătoarea cu zero, „0, 1, 2, 3.”, deoarece atunci ultimul număr folosit nu mai este numărul de obiecte din grup și răspunsul ar fi greșit.
Un număr care este divizibil cu 2 și care are restul „0” se numește număr par. Un număr impar este un număr care nu este divizibil cu 2. Restul în cazul unui număr impar este întotdeauna „1”.
Proprietatea prin care clasificăm un număr întreg în matematică ca fiind par sau impar este cunoscută ca paritate.
Toate numerele care se termină cu 1,3,5,7 și 9 sunt numere impare. De exemplu, numere precum 11, 23, 35, 47 etc. sunt numere impare.
Numerele care se termină cu 0,2,4,6 și 8 sunt numere pare. De exemplu, numere precum 14, 26, 32, 40 și 88 sunt numere pare.
Dacă împărțim un număr în două grupuri cu un număr egal de elemente în fiecare, atunci numărul este un număr par. În cazul numerelor impare, obținem restul de 1 în timpul grupării.
De asemenea, numărul care formează mai multe grupuri de „doi” fără rest, este un număr par. În cazul unui rest, acesta este un număr impar.
Conform definiției, cifra este un simbol grafic folosit pentru scrierea, da, a numerelor. La nivel mondial, cifrele arabe (0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9) sunt cele mai utilizate. Prin cifră se înțelege fiecare din caracterele grafice ce servesc la reprezentarea în scris a numerelor. Cifra este un semnificant, iar numărul este un semnificat. Numerele sunt notate cu cifre astfel: 56, 184, 19389 sau 170.000.
