Șerpii sunt animalele cele mai înfricoșătoare de pe planetă. Aceste reptile fără picioare și cu sângele rece, pot fi veninoase, dar și inofensive. Cei mai mulți oameni aleg să se ferească de aceste târâtoare, însă sunt și persoane cărora le place compania lor. Ba mai mult, sunt indivizi/individe care au ales să aibă șarpele ca animal de companie. Totuși, în regnul animal, nu toată lumea se sperie de șerpi. Există destul de multe animale care sunt rezistente la veninul acestora.
În 1976, un student de la Texas A&M University-Kingsville a fost delegat să hrănească șerpii din ceea ce este acum Centrul Național de Cercetare a Toxinelor Naturale al universității. Gândindu-se că nu contează prea mult ce fel de rozătoare mănâncă șerpii, studentul i-a oferit unui șarpe cu clopoței din cadrul Centrului un șobolan de pădure grăsuț și pufos. Șarpele a atacat, înfingându-și colții în blana șobolanului, o manevră care este urmată, de obicei, de hemoragie aproape instantanee, coagulare în ficat și stop cardiac.
Șobolanii de pădure cântăresc mai puțin de un kilogram, nu au nici gheare mari, nici colți uriași și, cu siguranță, nu par capabili să se lupte cu un șarpe cu clopoței adult. Și totuși, atunci când cercetătorii au repetat încercarea, au descoperit că șobolanii de pădure nu numai că au rezistat în fața șerpilor cu clopoței, dar uneori rozătoarele au zgâriat și mușcat șerpii… până la moarte. Se pare că șobolanii de pădure sunt imuni la veninul șerpilor cu clopoței.
Înțepătura scorpionului. Mușcătura șarpelui cu clopoței. Îmbrățișarea vâscoasă a meduzelor. Noi, oamenii, ne petrecem mult timp stând cu admirație și frică în fața celor mai veninoase creaturi din lume. Dar există o cu totul altă clasă de creaturi care nu se lasă înduplecată în fața răufăcătorilor veninoși din sălbăticie. Acestea sunt cele imune la venin.
De fapt, numeroase creaturi au dat dovadă de o voință asemănătoare cu cea a șobolanului de pădure când vine vorba de a rezista efectelor armelor chimice. Pe tărâmul mamiferelor, arici, sconcși, veverițe de pământ și porci au demonstrat rezistență la venin. Unii oameni de știință cred chiar că umilul oposum, care are în sânge o peptidă care neutralizează veninul, ar putea deține cheia pentru dezvoltarea unui antivenin universal.
Mangustele egiptene ar putea fi chiar mai imune la venin decât oposumii, dar, din păcate, protecția lor nu pare să fie aplicabilă. În loc de sânge antivenin, mangustele posedă mutații chiar pe celulele lor care blochează neurotoxinele șerpilor ca o gumă de mestecat în gaura cheii.
În această menajerie care luptă împotriva veninului, șobolanii de pădure sunt un fel de excepție.
„Rezistența la venin este costisitoare și funcționează doar la anumiți prădători”, explică Christie Wilcox, autoarea cărții Venomous: How Earth’s Deadliest Creatures Mastered Biochemistry, scrie Smithsonian.
De fapt, rezistența la venin este mult mai frecventă la cei care mănâncă animale veninoase decât la cei cu care se hrănesc în mod regulat animalele veninoase.
De exemplu, șoarecii lăcustar pot să se ferească de efectele paralizante ale scorpionilor de scoarță, cu care se ospătează. Același lucru este valabil și pentru șopârlele gecko cu degete în formă de evantai din Orientul Mijlociu și pentru scorpionii galbeni pe care îi vânează. Iar șopârlele cu coarne din Texas sunt de 1300 de ori mai rezistente la furnicile culegătoare decât șoarecii, un indicator general de toxicitate.
Foto: Depositphotos.com
