Podul reprezintă o punte de legătură între două regiuni, comunități umane, ajutând, de-a lungul timpului, la dezvoltarea societăților prin facilitarea schimburilor comerciale. În decursul anilor, au fost construite poduri impresionante din materiale rezistente, precum cimentul și oțelul, însă cele naturale din India par desprinse din filmele science-fiction.
India are o suprafață de 3.287.263 kilometri pătrați. Această țară asiatică este a 7-a din lume ca teritoriu și a avut nevoie de multe poduri pentru a lega comunitățile umane. Ploile musonice le-au dat, de-a lungul timpului, multe bătăi de cap grupurilor indigene din nord-estul statului. Drept urmare, râurile din regiune se umpleau de apă și erau foarte greu de traversat. În acest fel, s-a ajuns la concluzia că trebuie să se construiască poduri naturale din smochini.
Strămoşii noştri erau atât de inteligenţi. Când nu puteau traversa râurile, făceau Jingkieng Jri – poduri de rădăcini vii, a declarat Shailinda Syiemlieh, o localnică din Tyrna, pentru bbc.com.
Construirea acestor poduri necesită zeci de ani de muncă. Totul începe cu plantarea unui puieț de Ficus elastica, un copac care crește din belșug în terenul subtropical din Meghalaya, într-un loc bun de trecere pe malul râului. Mai întâi copacii dezvoltă rădăcini mari de sprijin și apoi, după aproximativ un deceniu, apar rădăcini aeriene secundare. Acestea din urmă au un grad de elasticitate și tind să se unească și să crească împreună pentru a forma structuri stabile.
Îngrijirea unui astfel de pod se face de către toată lumea din regiune și se poate întinde pe câteva generații, fiindcă unele structuri au și 600 de ani. Aceste poduri naturale au capacitatea de a se regenera singure și devin mai robuste odată cu trecerea timpului.
Când plouă abundent, podurile mici de ciment sunt distruse, iar cele de oțel tind să ruginească, în schimb podurile naturale rezistă urgiei naturii. Oamenii au ajuns să realizeze că podurile din rădăcini de copac sunt mult mai durabile decât cele moderne și nu costă absolut nimic, a declarat Shailinda Syiemlieh, potrivit sursei citate mai sus.
Arhitecții din prezent sunt fascinați de această metodă de a construit poduri durabile. Ideea a fost intens dezbătută la Universitatea Tehnică din Munchen și s-a ajuns la concluzia că marile orașe europene ar avea nevoie de astfel de soluții naturale. Ei consideră că aceste poduri sunt un exemplu nu doar de dezvoltare durabilă, care reduce la minimum daunele şi degradarea sistemelor naturale, ci şi de dezvoltare regenerativă.
Foto: bbc.com
