Nave militare românești. Marinarii se numără, probabil, printre oamenii care au cele mai multe povești de spus. Viața în largul apelor este una dificilă, care pune la tot feluri de încercări oamenii de pe vas. Cea mai veche navă militară românească și personalul care a trăit pe ea au avut parte de experiențe unice, iar site-ul shtiu.ro va relata câteva dintre acestea.
Canoniera „Eugen Stihi” a fost construită de francezi în anul 1916 şi livrată statului român în anul 1920. Alături de aceasta, statul din Hexagon a mai trimis alte trei nave militare, conform contractului nefinalizat în urma încheierii Primului Război Mondial.
Cel mai mare vas dintre acestea s-a numit Friponne, însă ulterior a fost denumit Eugen Stihi, în cinstea soldatului român care şi-a pierdut viaţa în luptele de la Turtucaia. „Eugen Stihi” a fost una dintre cele mai active nave militare în cel de-Al Doilea Război Mondial, participând la bătăliile de pe Marea Neagră şi la operaţiunile de retragere din Crimeea.
După încheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, „Eugen Stihi” a mai servit apoi ca navă hidrografică şi de instrucţie pentru Şcoala de Aplicaţie.
Unul dintre marinari care a servit pe „Eugen Stihi” a povestit cum a fost viața pe nava care a scris istorie pentru statul român. O perioadă dificilă, mai ales că în acei ani lumea se afla mai mereu în conflicte militare.
După primele două luni de instrucţie militară, în 1985 am fost repartizat marinar pe NMH 112 — „Eugen Stihi”. Istoria acestei nave care făcuse operaţiuni în Al Doilea Război Mondial, nu ştiu cum să spun, era compleşitor totul pentru un ‘bulache’ ca mine. Apropos, aşa eram numiţi noi pe vas. Când ne cunoştea comandantul ni se adresa fie cu bulache, fie cu abţibild. Deveneai abţibild dacă te pricepeai la ceva, dacă nu rămâneai la stadiul de bulache, adică un un fel de prostovan. Totul era la superlativ, în dreapta bateriile navei, în stânga şi dreapta motoarele mai înalte decât mine, scările pe care nu se cobora pe trepte, ajunsesem sincer ca în câteva secunde la un moment dat să mă deplasez pe navă. Din sala maşinii era uzina cu generatoarele şi panourile electrice, a povestit Adrian Şuiu, unul dintre marinarii care a servit pe nava „Eugen Stihi”, potrivit descopera.ro.
Adrian Şuiu și-a amintit că munca era grea, însă pasiunea era mai mare. Marinarul a povestit cum a ratat să vadă finala Ligii Campionilor, când Steaua București a câștigat trofeul, însă a reușit să prindă reluările loviturilor de departajare.
Pot spune că a fost cel mai frumos an jumătate din viaţa mea, am cunoscut oameni deosebiţi, am dat şi foc vaporului, evident nu era vina mea, dar am stat cu spaimă. Trebuie spus că atunci când a jucat Steaua Bucureşti finala Cupei Campionilor am picat de cart. Devenisem carcalete, nu mai eram şobolan sub punte, noi mecanicii aşa eram numiţi. Am pierdut meciul, dar domnul comandant a venit la mine, mi-a luat banderola de cart şi m-a trimis jos la televizor să văd reluările de la şuturile apărate de Duckadam. Ştia că este un moment istoric şi era păcat să îl pierd, a adăugat Adrian Şuiu pentru sursa citată mai sus.
În prezent nava „Eugen Stihi” se află în Portul Militar Mangalia, unde va fi reparată și transformată într-un muzeu.
Foto: descopera.ro
