Zăcămintele de aur și argint din vechea Dacie era recunoscut peste mări și țări, iar acesta ar fi fost motivul, susțin istorii, pentru care Imperiul Roman ar fi atacat și cucerit Dacia, de unde s-ar fi întors la Roma cu aproape 1.500 de tone de aur şi de argint.
Asemenea altor metale, aurul „migrează” dinspre mantaua pământului și se acumulează în zăcăminte. Dar, câți dintre noi știm, însă, care sunt zonele din țara noastră unde se găsește cel mai prețios metal?
Aurul este una dintre cele mai valoroase resurse naturale de la noi din țară. Acesta curge la propriu prin bogata rețea hidrografică a țării, fiind foarte cunoscut de către căutători. Există o serie de râuri în albia cărora se ştie că poţi găsi aur şi care au fost explotate încă din vremea Imperiului Roman.
Zăcămintele de aur sunt de două tipuri: aurul de filon și aurul aluvionar. Pe harta substanţelor minerale publicată de Institutului Geologic sunt prezentate principalele areale unde sunt depozite aluvionare de aur, și anume Răul Pianu, afluent al Mureşului, situat la nordul Munţilor Sebeş, Zona Cibin-Olt pe rama nordică a Carpaţilor Meridionali, Zona Râureni (pe Râul Olt), albia Râului Argeş, în sudul Carpaţilor Meridionali, Valea Arieşului din Munţii Apuseni şi râurile Bozovici şi Nera din Munţii Banatului, scrie adevărul.ro.
Puțini sunt căutătorii de aur care mai știu în zilele noastre cum să extragă această bogăție. În cele mai multe dintre cazuri aceștia regurg la o metodă primitivă de exploatare, care constă în cernerea aluviunilor printr-o sită deasă. Legenda spune că primii care au folosit această metodă au fost dacii, care puneau în apă blănuri de oaie de care se prindeau fragmente mici de aur.
Cercetătorii în domeniu spun că principalele zăcăminte de aur din România se găsesc în grupa Munților Metaliferi din Munții Apuseni și în Zona Baia Mare, cel mai important district metalogenetic polimetalic din țara noastră și unul dintre cele mai mari din Europa.
Cu toate acestea, aceeași sursă scrie că în zona Banatului circulă o legendă despre o comoară de o valoare inestimabilă, care ar fi fost ascunsă sub cel mai înalt vârf din Munții Almăjului, Vârful Svinecea Mare (1.224 m), de haiducii care terorizau întreaga regiune.
Istoria exploatării aurului în spațiul carpato-danubiano-pontic datează din perioada preistorică, iar locurile unde au fost descoperite dovezi în acest sens au fost la Roşia Montană, Căraci şi Câinel.
Interesant este că potrivit altor cercetări, primele monede de aur greceşti conţineau acelaşi tip de aur cu cel extras şi astăzi din Munții Apuseni. De asemenea, unele studii de natură istorico-lingvistice arată că originea termenului vechi grecesc pentru aur – khrūsos – provine de la numele celor trei Crişuri – Crişul Repede, Negru şi Alb – râurile care străbat ţinuturile aurifere din vestul țării.
Foto: Pexels.com
