Mitul blestemului s-a născut aproape imediat după descoperirea celebrului mormânt. Presa occidentală a speculat intens pe marginea unor coincidențe tragice. Cea mai cunoscută a fost moartea lordului Carnarvon, finanțatorul expediției, care a decedat în 1923, la scurt timp după deschiderea mormântului din Egipt, în urma unei infecții provocate de o banală înțepătură de țânțar. Ziarele vremii au legat evenimentul de o presupusă inscripție funerară ce ar fi avertizat: „Moartea va veni pe aripi repezi asupra celui ce va tulbura liniștea faraonului”.
În anii ce au urmat, mai multe decese premature ale unor persoane asociate descoperirii au alimentat legenda: accidente, boli neașteptate sau circumstanțe misterioase. Totuși, statistica arată că majoritatea celor implicați direct, inclusiv Howard Carter, au trăit mult peste media vremii. Carter însuși a murit în 1939, la 64 de ani, fără să fi suferit vreo „pedeapsă divină”.
Specialiștii moderni consideră că „blestemul” are explicații raționale. În interiorul mormântului, închis timp de mii de ani, ar fi putut exista mucegaiuri toxice sau bacterii periculoase, care ar fi cauzat probleme de sănătate. Totodată, coincidențele și tendința oamenilor de a căuta mistere au transformat evenimente izolate într-o poveste fascinantă.
Astăzi, majoritatea istoricilor și arheologilor privesc „blestemul lui Tutankhamon” ca pe un mit romanticizat de presă și de cultura populară. Totuși, legenda rămâne vie, pentru că răspunde nevoii noastre de a crede că lumea antică ascundea forțe misterioase și că trecutul nu poate fi atins fără consecințe.
Blestemul lui Tutankhamon este mai degrabă o poveste născută din coincidențe, teamă și imaginație, decât o realitate. Însă, ca orice mit, el continuă să fascineze și să țină vie aura de mister care înconjoară Egiptul antic.
Tutankhamon, unul dintre faraonii dinastiei a XVIII-a, a urcat pe tron în timpul Noului Regat, perioada 1550-1050 î. de Hr., apogeul civilizației faraonice. Faraonul, după cum știm, era un monarh absolut și era venerat ca o zeitate, dar trebuia să se confrunte cu o putere contrară reprezentată de preoți.
Tutankhamon s-a născut în orașul Aketaton (Orizontul lui Aton), în anul 1341 î.Hr. La doar 7 ani s-a căsătorit cu Ankesenamon. Viața lui a luat o întorsătură care va rămâne în istorie. După 2 ani de la căsătorie, fratele său mai mare, Smenkhkare, moare, iar Tutankhamon urcă pe tron.
Odată ce a devenit noul conducător al Egiptului, Tutankhamon abandonează cultul tatălui său și revine la vechile tradiții și zeități. Ulterior, pleacă din Tel al-Amarna, capitala întemeiată de Akhenaton, și se instalează la Memfis, aproape de actualul Cairo.
