Aplauzele sunt o formă de apreciere și sunt cunoscute în întreaga lume. Zi de zi, milioane de oameni își manifestă bucuria și fericirea prin aplauze mai temperate sau, de ce nu, mai zgomotoase. Totuși, de unde a apărut obiceiul oamenilor care aplaudă?
Pentru a vedea acest lucru va trebui să ne întoarcem în timp câteva sute de ani, în vremea Imperiului Roman. Astfel, inițial, romanii nu aplaudau la spectacole, ci fluturau togile și pocneau din degete. Obiceiul s-a schimbat odată cu apariția la putere a lui Nero. Se pare că acesta a fost primul care a folosit oameni plătiți care să-l aplaude.
Macabru! De unde provine expresia „salvat de clopoțel”?
Apoi, tradiția a fost preluată și de spectatorii care nu erau plătiți și aplauzele oscilau în functie de gradul de entuziasm stârnit de un anumit spectacol. Cu cât show-ul era mai apreciat, cu atât oamenii aplaudau mai furtunos.
De altfel, originea cuvântului este latină și vine de la „applaudere” care se traduce prin „a lovi” sau „lovitură”.
Există experți care susțin că obiceiul este unul natural întrucât și primatele aplaudă atunci când se bucură. Alții susțin contrariul. „Cred că este un comportament învățat. Ceea ce am văzut că bebelușii fac spontan, este de la emoție, ei apropie mâinile. Însă, mișcarea de a bate din palme este clar un comportament învățat”, a spus Yvette Blanchard, terapeut fizic pediatru și cercetător la Universitatea din Hartford.
Astăzi, lumea aplaudă la finalul unei piese de teatru, a unei opere, a unui meci de fotbal, a unei piese sau chiar a unui speech interesant. Publicul face acest gest pentru a-și arăta aprecierea față de actorii, cântăreții, politicienii sau sportivii implicați. Românii mai aplaudă și atunci când aterizează avionul cu care călătoresc.
Foto: pexels.com
