Mămăliga este unul dintre cele mai vechi preparate culinare din istorie. Potrivit specialiștilor în domeniu, aceasta ar fi una dintre primele feluri de mâncare gătită. Mămăliga a fost preparată pentru prima dată de vechii sumerieni, dar și în Mesopotamia. La început, aceasta era realizată cu mei și secară.
În prezent, mămăliga este foarte apreciată atunci când este consumată în asociere cu alimente precum ciuperci, preparate gustoase din carne sau brânzeturi învechite. Versiunea clasică se face prin gătirea făinii de porumb în apă clocotită cu sare.
În Roma antică, se gătea un tip mai moale de mămăligă făcută cu speltă (o specie de grâu) măcinată și se numea „pultem”. Când porumbul a fost adus în Europa din America, acesta a luat locul speltei ca ingredient principal al mămăligii.
Potrivit datelor istorice, abia în secolul al XVI-lea, exploratorul Hernán Cortés a adus porumbul în Europa din America de Sud. Acesta era nelipsit din meniul mayașilor și al olmecilor (civilizația antică pre-columbiană). După ce a fost adus pe „bătrânul continent”, la început, a fost cultivat în Spania, însă, ulterior, s-a răspândit în întreaga Europă.
Italienii au folosit această cereală, adusă de departe, în jurul anului 1550 d.Hr. La vremea aceea, porumbul era numit „granoturco” (bob turcesc), pentru că în limbajul comun tot ce venea de departe se numea „turc”.
Înainte de 1492, la Veneția, se făceau biscuiți rustici, populari, numiti „zaleți”, cu făină de porumb. Potrivit istoricilor, nimeni nu poate spune cu exactitate de unde a provenit porumbul din care a fost făcută pentru prima dată mămăliga in Italia. Cu siguranță însă, comerțul cu Orientul și cu Spania a permis comercianților venețieni să introducă boabele galbene în regiunea Polesine și în Friuli.
Multă vreme, în toată Italia, mămăliga a fost un aliment de bază. Consumul ei este adânc înrădăcinat, în special în nordul Italiei, inclusiv în Veneto, Friuli, Lombardia și Piemont. Mamăliga, denumită polenta, era gătită în mod tradițional, turnând mălai într-o oală mare cu apă clocotită cu sare și amestecând constant timp de cel puțin o oră. Odată gata, aceasta era servită pe o farfurie rotundă, la fiecare masă, iar în zilele bune, era însoțită de brânză.
Cristofor Columb a descoperit America din întâmplare. El era convins că Pământul este rotund, iar Europa este despărțită de Orient doar de Oceanul Atlantic. Astfel, Columb a pornit în anul 1492, să descopere drumul Indiilor spre vest și a nimerit, fără să-și fi dat seama, în ceea ce astăzi cunoaștem sub denumirea de America. După descoperirea Americii de către Columb în 1492, porumbul a devenit cunoscut începând cu 1493 din Caraibe până în Spania.
Cu toate că foarte multe țări au atribuit termenul de „mămăligari” românilor, trebuie specificat faptul că această ștampilă este pusă greșit. Potrivit datelor istorice, prima atestare a porumbului în spațiul carpato-danubiano-pontic datează de prin secolul al XVII-lea, dar abia de pe la 1700 porumbul a devenit o plantă populară.
Prin secolul al XX-lea porumbul a devenit o plantă periculoasă, fiindcă era ținut în condiții improprii și provoca boala pelagrei (se caracterizează prin ulcerații eritematoase cutanate, diaree, modificări ale mucoaselor și uneori simptome de boli mentale). Drept urmare, românii s-au reorientat și au înlocuit mălaiul cu făină de grâu, iar în prezent suntem printre cei mai mari consumatori de pâine din lume.
Mămăliga este unul din preparatele de bază în bucătăria românească, putând fi servită ca garnitură sau fel principal. Pentru a face o mămăligă fără cocoloașe trebuie să ții cont de câteva trucuri:
Foto: YouTube.com și Wikipedia.org
