În martie 1979, legea care prevedea ca valul care acoperă chipul (hijab) să fie purtat obligatoriu a fost adoptată. O zi mai târziu, pe 8 martie, de Ziua Internațională a Femeii, la Teheran, peste 100.000 de femei iraniene au luat parte la un amplu mitting de protest.
În ianuarie 1979, șahul a fugit din Iran în exil ca ultimul monarh persan, lăsându-și atribuțiile unui consiliu de regență și lui Shapour Bakhtiar, care era prim-ministru din opoziție. Ayatollahul Khomeini a fost invitat din exily. Evenimentele au dus la răsturnarea monarhiei iranien și înlocuirea formei de guvernământ cu o republică islamică condusă de Ayatollahul Ruhollah Khomeini.
Iranul a votat prin referendum național să devină republică islamică la 1 aprilie 1979 și să formuleze și să aprobe o nouă constituție teocratic-republicană.
Cu o lună înainte ca Iranul să devină republică, câteva mii de femei au ieșit în stradă. Marșul a fost inițial destinat să sărbătorească Ziua Internațională a Femeii, dar s-a transformat în proteste masive împotriva schimbărilor care au avut loc în drepturile femeilor în timpul revoluției iraniene, în special introducerea hijab-ului (voalarea) obligatorie, care fusese anunțată cu o zi înainte. Protestele au durat șase zile, de la 8 martie până la 14 martie 1979. Femeile care au participat la protest erau din toate mediile, deși majoritatea făceau parte din clasa de mijloc și aveau o educație peste medie.
Expunerea oricărei părți a corpului, cu excepția mâinilor și a feței se pedepsește aspru în Iran. Femeile care îndrăznesc să-și afișeze părți ale corpului pot primi până la 70 de lovituri de bici sau până la 60 de zile de închisoare. În aprilie 2007, poliția din Teheran, (care se află sub supravegherea liderului suprem Ali Khamenei), a început cea mai aprigă represiune împotriva a ceea ce este cunoscut sub numele de „hijab-ul rău” din mai bine de un deceniu. În capitala Teheran, mii de femei iraniene au fost amendate pentru îmbrăcămintea „îndrăzneață” și câteva sute au fost arestate.
Foto: mystealthyfreedom.org
